Printre relefuri divergente
O floare a inflorit albastra
Din singe veci de nobili pusa
Ca din apus sa straluceasca
Dadindui stele de valoare
De regi, regine promovate
Avind miracolul vederii
Ducind speranta si dreptate
Nu are in sinea sa vreo taina
Find ea de sine cum ea este
Acel dorit ca so tipseasca
Pe vesnicie blestematul
Ca rodul sau de nebunie
Va duce numai ignoranta
Din bunatate ese lucru
De o prostie ese o crima
Asa si veata far oprire
Aduce earasi insomnia
De faci o casa esti constructor
Ca o darimi fara de mila
Pe drum tu vesnic prigonitul
Printre urzici si murdarie
Tu veata ta tei vei petreceo
Si fiecare are locul
Nu poti pasi ca disperatul
Ca tot ce vine se va duce
Prin prizma vesnicii iluzii
Nu poti scuipa ca nataraul
Pe lucru sfint ce infloreste
Ca vei peri cu foc salbatic
Printre ruine ratacitul
Admira floarea vesniciei
Adus din marea nemuririi
Nu o lua cu mina proasta
Tei ofili caci ea nu pere.
- Tussar