Astăzi m-am trezit la ora 13, cam devreme pentru mine ținând cont că este duminică. Primul lucru care l-am făcut este unul din reflex : am pornit calculatorul. Eu eram omul care acum 2 ani făceam glume pe seama colegului de cameră când îi vedeam mâna întinsă spre butonul de pornire fără a se ridica din pat. Așa făcea în fiecare zi, cred că și acum, așa fac și eu de-acum înainte. Am intrat pe facebook, căci primisem o invitație pentru un grup care mă interesa : “Parteneriatul Estic (Eastern Partnership)”. Toate bine și frumoase, mai vorbeam cu colegii mei, planuri, interese, mai trimiteam unuia poze când era el mai “obosit”, și primesc invitații de prietenie de la multe grupuri și prieteni, dar una a unui om cu care nu mă cunosc personal : Mark Tkaciuc, politicianul comunist convins din Moldova. Eu nu atrag atenția la PCRM, le mai vizitez site-ul, dar mi se face sila și observ ușor irealitatea din articolele lor. Nu de alta, dar prin 2000 citeam “Comunistul”, ziarul lor și îmi amintesc bine stilul lor : cât de bine era pe timpul Comuniștilor și cât este greu acum, guvernarea actuală (din 2000) nu este capabilă de nimic. Este stilul adoptat și acum, când au intrat în opoziție. Au avut 8 ani șansa de a guverna țara și nu au reușit să schimbe ceva. La mine în orășel cum au existat ruinele fabricilor dinainte de 2001, așa și acum există. Am devenit săraci nu datorită neapărat comuniștilor, ci situației create de noi, cu justiție slabă și corupție. Ei nu au făcut nimic, ci dimpotrivă, au alimentat-o.
Să revenim la Mark Tkaciuc, are cont pe facebook, unde scrie clar că este comunist și ateu. Are și poze din campania electorală. Mă gândesc că poate nu este contul lui, că și Dorin Chirtoacă avea vreo 3 pe odnoklassniki, dar toate erau fictive cu poze care de obicei nu le arăți la alții pentru că nu ai ieșit bine, dar uite că este foarte activ domnul Mark. Nu vreau să-l compromit, sunt anticomunist, dar respect opinia fiecăruia.
Organizațiile de tinerii comsomoliști sunt mici. Știu că la mine în orășel șefa comsomoliștilor este o tipă care a terminat școala profesională, cu toate că o duc bine părinții ei. Totul este mai mult formal și vor să creeze numai imaginea, dar acest lucru este valabil în Moldova cam pentru orice, în special pentru cei care lucrează la stat : mai mult pentru imagine pentru a exista.
Bunicul meu a murit comunist convins, el cred că și din mormânt a votat pentru ei. Nu a avut de ales. Născându-se într-o familie numeroasă de țărani, visul lui era să devină învățător, avea o dragoste pentru predat. I s-a zis clar, când Basarabia era în România Mare, nu are șanse pentru că este nevoie de bani, iar părinții lui sigur nu-i au. Uite că timpul a trecut și datorită sovieticilor a devenit profesor de matematică, apoi și director, oarecum forțat, ca să nu încalce disciplina partidului (nu-și dorea postul de director). Acum s-au schimbat timpurile, nu ne mai dorim comuniști.
Eu am reușit să citesc jumătate din “Cartea neagră a comunismului” de Stephan Courtois, “Analiza dictaturii comuniste în România” Raportul Tismăneanu, “K.G.B. în Franța” de Thiery Wolton. Primele două le am în format electronic, așa că cine vrea, i le pot trimite. Fac senzație cărțile și chiar Stephan Courtois evidențiază că fascismul a făcut mai puține jertfe decât comunismul. Nu intrăm în detalii pentru că sunt oameni care s-au dedicat comunismului, și acum dacă le zici că tot ce au făcut este greșit și reușești să îi convingi, nu o să-și dorească binele. Este ca și cum mi-ar spune că la facultate ce am învățat este numai minciună, nu o să cred, cel puțin în viitorul apropiat.
Ieri am fost la un prieten, nu-l văzusem demult. Prietenul meu stă în chirie cu un spaniol, un om foarte amabil că la el în bucătărie mă întreba pe mine, vizitator, dacă poate să fumeze față de mine. Noi am rămas șocati, cât de amabil poate fi un om. Aveam pe mine tricoul : “Refuz, rezist sunt anticomunist”. El a înțeles ce scrie și mi-a zis : “Dacă ai merge în Spania cu el, oamenii nu s-ar uita la tine cu bine. În Spania nu știu ce înseamnă comunism, este ceva nou pentru ei, și părerea lor este una buna”. Prietenului meu i-am dat și lui un tricou cu inscripția de mai sus, care la rândul său i l-a dat unui alt prieten din Moldova. Acesta a fost într-un sat unde era să “mănânce o bătaie” pentru că purta un așa tricou. Sunt diferențe mari între Spania și Moldova, noi nu ne învățăm lecțiile primite.
Ceea ce este bine din punctul meu de vedere este că am scăpat de el. Mai sunt unii care depun eforturi ca să-l reînvie, cum și prietenul meu de pe facebook, dar șansele lor sunt mici.