Era cel mai mare vis al meu de vreodată, aşa cum numai copiii pot avea: naiv, sincer, şi frumos! De 2 zile mă zbengui prin casă cu gîndul la dînsul. :) Sunt fericită. Uitasem cum e să ai o dorinţă mare care să te trezească dimineaţa, care să adoarmă sub pernă după ce imaginaţia extenuată a trecut în vis.
A trecut o zi. Mă trezesc cu frică să nu-l mai găsesc atît de vibrant în inima mea, să nu găsesc cumva vreun alt gînd raţional pe alături care să-l detroneze sau om raţional să-mi spună că sunt un copil mare în cel mai bun caz.
Azi mai sunt fericită...de-o fericire specială, una copilăroasă, mînjită de acuarelă, dansîndă desculţă, mîncînd salcîm şi ploaie, ritmuri de tobe şi unduiri de sitară. Mă prinde bine fericirea asta :)
Azi mă culc cu ea, iar mîine vom vedea de o mai găsesc...
P.S. Nu mă întrebaţi ce e, dacă îl îndeplinesc - fiţi siguri - acest blog va fi plin de urmele lui!
