Azi am fost într-un oraș la 12 km de București. Mi-am amintit de casă și deja când am văzut câmpiile m-am simțit singur, cu toate că autobuzul era plin de oameni. Peisajul care l-am văzut a fost unul posomorât, parcă eram în alt oraș, nu în capitala României. Am realizat că există mari diferențe între diferite zone ale Bucureștiului care tot ies în evidență. Dacă în unele părți se construiesc blocuri frumoase, atunci la periferie rămân casele din perioada pre-comunistă.
România,chiar dacă este în UE, va deveni o a doua Turcie unde stratificările sociale reprezintă baza societății. Desigur, nu am văzut în București precum în Ankara oameni care să lustruiască încălțămintea pe stradă, adică lustruitori. Bucureștenii nu au nevoie de așa ceva pentru că cei care și-ar permite circulă cu mașina, iar ceilalți nu au timp și bani pentru așa ceva.
Să revenim la periferia acestui oraș care este plină de viață. Când mă întorceam era o țigancă în autobuz care vorbea strigând. În altă parte bătrâni ce discutau înflăcărați despre un proces.Ce m-a uimit că toți erau îmbrăcați ca cei din Moldova, fără obiecte scumpe și nu vorbeau la telefon, cum vezi în special fetele în București care pot vorbi ore în șir la telefon pe o bancă și cu un slim în mână. Vodafone, Orange și Cosmote cred că au un profit că ar putea ajuta multe case de copii, dar banii trebuie reinvestiți ori duși de unde au venit. Erau multe băltoace și străzi asemănătoare cu cele de la mine din orășelul natal.
Am devenit o societate stratificată, cu cartiere de oameni bogați și săraci, cu persoane care fumează țigări foarte scumpe și altele care cerșesc. Asta ne e soarta în România, chiar dacă suntem în UE. Acum mă gândesc la țările scandinave, unde toți sunt egali din punct de vedere social, dar noi nu avem șanse- avem un stat prea slab și nu avem dorință de a schimba ceva.
Totuși, vom reuși, pentru că suntem oameni și avem minte cu care putem gândi.