Această carte a fost destinată celor ce, în anul 1977, au avut curajul în sine şi şi-au eliberat frica, s-au eliberat de ei înşişi. Paul Goma ne apare în cartea sa ca un luptător pentru dreptate, ca un viteaz ce se opune dictaturii din România. El spune: „…întâmplător sunt scriitor. Prin structură, educaţie întâmplător gândesc după un cod moral… Am învăţat acasă să gândesc, să fiu pentru bine şi împotriva răului – orice culoare ar avea…”
Anume la întrebarea pusă lui – „ce culoare are revoluţia română” el a răspuns: „…da ce culoare? Culoarea curcubeului!!!…” Poate de aici acel an crunt din viaţa scriitorului a fost aşternut pe o hârtie cu denumirea „Curcubeul” sau „Culoarea Curcubeului 77”. În cartea sa, Paul Goma descrie concret şi precis faptele şi lucrurile petrecute în acel an. A avut de suferit dar… nu a renunţat uşor, nu a fost de acord că a greşit şi nu a acceptat să scrie că îşi cere iertare pentru ceea ce a făcut. A mers cu capul sus până la capăt. A făcut doi ani de puşcărie şi acei ani au fost cumpliţi, fără libertate, fără nimic, mai ales libertatea de a-şi dezvălui sufletul, de a scrie… Paul Goma este, după părerea mea, unicul scriitor care nu a folosit în scrierile sale metafore. Metafore amăgitoare sau oglinzi suspendate, el mereu a descris totul aşa cum este, tot adevărul şi numai el singur. La prima vedere scrie monoton, dar totodată e înţeles de cei ce vor să-l înţeleagă. Un scriitor care se exprimă clar, descriind în detaliu evenimente pe care le trăieşte. Acesta menţiona că „România este ocupată de români”
Eudochia CURJOS,
Liceul Teoretic “O.Ghibu”, Orhei