Astăzi au fost inaugurate acţiuni de comemorare a victimelor războiului sângeros de pe Nistru, care a avut loc în martie 1992. Au fost evocate în discursuri evenimentele sângeroase şi dramtice din acele timpuri, cum se obişnuieşte cu ocazia acestui gen de festivităţi, s-au pomenit camarazii căzuţi în luptă, numărul impresionant de morţi – 386 de combatanţi (spre deosebire 301, în Afganistan, pe parcursul a 10 ani).
Deşi acţiunea de comemorare puţin probabil că s-a deosebit cu ceva la nivel de gesturi şi discursuri ritualice de alte comemorări din diverse oraşe ale Rusiei sau de aiurea, totuşi, cu siguranţă a lipsit un element important în cuvântările combatanţilor sau a înalţilor demnitari: nu s-a precizat duşmanul împotriva căruia au luptat şi care a ucis un număr atât de mare de moldoveni care îşi doreau ţara liberă şi independentă. Să fie oare chiar atât de greu să fie pronunţat numele ţării agresoare, care îşi menţine şi acum trupele de ocupaţie în RM, în pofida a tot felul de tratate internaţionale şi a Constituţiei RM? Sau poate că încă nu se ştie că numele ţării e RUSIA? Căci anume ea a fost inamicul care a căsăpit combatanţii moldavi şi care nici nu intenţionează să-şi retragă trupele din teritoriul ocupat. Rusia cu cazacii şi militarii din Armata a XIV. Să fie oare informaţia un secret de stat?
Sau poate că nu Rusia a fost statul agresor? Poate că moldovenii au luptat cu extratereştri din galaxii îndepărtate, şi rostirea numelui lor implică nişte riscuri teribile? De ce se mai obosesc atunci să organizeze festivităţi, de ce se mai chinuie să-şi construiască înfăţişări triste şi îndurerate, dacă nu îndrăznesc să spună pe nume duşmanului care le-au ucis camarazii de luptă? De ce se mai asociază în asociaţii ale combatanţilor? Dacă tot nu ştiu împotriva cui au luptat. Dacă le e ruşine sau jenă să o afirme deschis, cu voce tare, atunci poate ar fi mai bine nici să nu iasă din casă, ca să nu supere Kremlinul şi minorităţile conlocuitoare.
Sincer, nu înţeleg la ce foloseşte şi cui foloseşte o acţiune de comemorare, dacă există interdicţii ori autocenzură în a numi lucrurile pe nume. Suntem şi noi curioşi să aflăm ori, mă rog, luaţi-o ca pe un moft. De ce numele învingătorilor şi al învinşilor din al Doilea Război Mondial (numit de ruşi Marele Război pentru Apărarea Patriei, în încercarea lor de a-l privatiza), este invocat obsesiv – Glorioasa Armata Sovietică versus trupele hitleriste şi fasciste (uneori şi burghezo-moşiereşti), în timp ce pe Nistru nu ştim împotriva cui au luptat combatanţii moldavi, care totuşi se adună an de an să comemoreze evenimentul sângeros.
- enervant.wordpress.com