niciodata nu am sustinut (nici nu am inteles) curriculumul moldovenesc din cadrul ciclului liceal… 15materii, 15 profesori care duc un razboi intern, folosind drept cimp de lupta – elevii, insistind pe importanta materiei lor…
liceul m-a marcat, profesorii m-au traumat(intelectual, fizic, moral si erotic), colegii m-au sustinut, diriginta a incercat sa-mi explice de ce e bine sa invat, iar parintii… iar parintii mi-au zis sa ma descurc,dar in final am fost un elev bun(detalii dau in comentarii)
aveam o atractie speciala pentru materiile reale, – o simpatie pentru gramatica limbii romane, – pasiune pentru orele de sport si munca,dar cea mai mare durere de cap mi-a dat-o literatura romana

nu-mi placea sa citesc,dar o faceam,ca na…erau clasicii, simbolistii, realistii, pasoptistii, renascentistii… nu intelegeam de ce ar trebui sa intru in pielea unui oarecare tsaran ION care s-a casatorit pentru pamint(eu ma intilneam cu prietena mea pentru ca saruta bine si arata mai bine decit saruta), nu am inteles de ce tre sa-l compatimesc pe un oarecare soldat dizertir Apostol Bologa(nu aveam in plan sa fac armata si mergeam paralel cu protestele lu` iurcik roshca), de ce trebuia sa simt empatie pentru sotia unui cioban omorit(Vitoria si Nichifor Lipan – eu nu aveam afaceri, nu vindeam oi, si nici nu eram sursa/focarul unei invidii), de ce m-ar impresiona patriotismul unor anonimi precum fratii Jderi si neamul Soimarilor(eu imi iubeam parintii, tara si echipa de fotbal), de ce “Patul lui Procust” deviaza atit de mult de la mit/legenda incercind parca sa ma motiveze sa las cartea deoparte(ca na, un oarecare intelectual anonim Stefan Gheorghidiu avea probleme cu viata intima – viata mea personala era buna, ma aranja, nu ma regaseam), si nici istoriile de la Hanul Ancutei nu imi erau interesante (nici macar n-aveam idee cum arata un han in spatiul carpato-danubiano-pontic), n-am inteles de ce toate-s scrum (eu ma multumeam cu chifla si paharul de suc de la bufetul scolii), de ce sufera un geniu din cauza dragostei(plm, eu aveam 15-18 ani…nici pe departe sa simt/inteleg emotiile unui barbat de 30 ani tradat in dragoste), nu ma interesau nici trecerile de la o noapte de dragoste la una de razboi… eu mergeam paralel, in capul meu erau alte chestii, mult, mult mai importante… eu visam la meciuri de fotbal, la iesiri cu prietenii, la colectia de gume “power rangers”, la note, la soferie, la costumul sportiv din vitrina, la muzica, la filme, la inghetata, la aventuri, la excursii, la fete….of, of…numai cind imi amintesc

a trecut liceul, dar m-a marcat, mi-a trezit o antipatie pentru literatura… nu ma regaseam eu in vietile unor barbati trecuti cu mult de virsta tineretii, nu le simpatizam vietile inundate in rutina, si nici existenta superficiala…

dar a venit vacanta…солнце, лето, жара, кайф… si odata cu ea – videoclipul care mi-a schimbat viziunile – UTOPIA-11min… iar acea aparitie pregnanta, in imaginile filmuletului, a cartii cu acelasi titlu m-a facut sa o ryvnesc…iar dupa lectura acesteia, mi s-a schimbat absolut toata viziunea asupra literaturii… a urmat o alta carte, apoi alta, apoi inca una, iar…carti pe care le simteam, carti in care ma regaseam, carti cu mesaje, carti cu idei, carti fara prea multa filosofie Kant si Schopenhauer, carti cu fir narativ, cu intriga puternica, cu actiune, cu emotii, cu personalitate…

si iata-ma ajuns aici, in continuare miryndu-ma daca sunt singurul care NU m-am regasit in literatura romana, care i-a injurat pe Kant si Schopenhauer(dar mai ales pe profa de romana, care incerca cu tot dinadinsul sa insiste pe ideea ca acesti 2 filosofi nutresc mesaje foarte clare si lucide pentru un scolar adolescent cu hormoni in cap)

la tine cum a fost? filosofai la lectiile de romana?