La o viitoare scriitură despre dna Gore-nam!
M-am împiedicat în ea la Vox Basaraborum, întrun interviu “de duminică” cu gazetăriţa Marie B-S. Aceasta fie că nu e creştină, fie că nu e inteligentă. Gore a făcut mult fum spiritual /tămîierile în acest spaţiu sunt ceva obişnuit, necesar chiar/, o afirmaţie însă ar fi trebuit să o derangeze pă gazetăriţă în cazul că se nimerea fie creştină, fie inteligentă, fie şi una şi alta, caz mai rar, dar existent. Anume: “Învierea lui Isus este o depăşire /desfiinţare/ a karmei” /după memorie/. Pentru creştinii normali este ceva de neînţeles. Ce este karma? Pentru cei paranormali este pur şi simplu un conglomerat de vorbe, obişnuit discursului eclectic. Eu, creştinul, ştiu ce înseamnă şi karma, dar mai ştiu ce este Karma Yoga, pe care am practicato, poate o mai şi practic. Metisarea noţiunilor atît de diferite este semnul lipsei de gust, spiritual în cazul de faţă, este dovada lipsei de adevărată experienţă spirituală, creştină sau yoghină; este expresia unei religiozităţi pur verbale. Simptome concludente /este vorba de boală spirituală/: logoreea, care se pretinde elocvenţă.
Dar totul abea începe: Gore nam se pune pă post de guriţă /femininul de la guru/ a întreg Plaiului. Vom auzi încă multe descoperiri în acest Post Mare. Popa Ciuntu ar putea să-i pună canon Mariei, dacă continuă şi dacă, care cumva, nu este şi el paranormal.
Aştept reacţia nejunei Rodica, pentru a da u text mai larg: o va investiga pe Iulea sau ba.
Sincer să fiu aşi prefera să nu croncănesc… Dar mă voi putea reţine?
Iurie Ţurcanu
Pis. Comentatorul iconolatru Mihai are tot dreptul să se închine la ce-i place, zău nu-l opresc. Dar nici el nu mă va opri să reafirm adevărul: închinarea la idoli este o scîrbă în faţa lui Dumnezeu. Accept că pentru unii este unicul mijloc de a se apropia de Divinitate. Este ca cîrja pentru un olog. Pentru omul normal închinarea adevărată e în Duh. Şi obiectul închinării nu poate fi decît Dunezeul cel Viu. Pentru omul normal, viu şi el, în adevăratul sens al cuvîntului.
Ion ot Criuleni are dreptete, dar încîlceşte oleacă: una e creaţia lui D-eu şi alta e creaţia omului.
Scopul scriituri mele a fost unul “pragmatic”: încerc să opresc idolatria în acţiune. Cea concretă de Aici şi Acum /sintagmă la modă, ar puteao uza şi Iulea, dar o folosesc şi eu/, crearea idolului naţional Grigore Vieru.
Şi asta pentru că: IDOLUL NU FOLOSEŞTE LA NIMIC! / Apostolul Pavel a spuso, se pare/ .
Piis. Dezlănţuit confuzia se îngroaşă /la propriu şi figurat/. Şi Urechian, săracul, e analogat cu Crist! A fost şi el vîndut de mai multe iuzi /iu co…/. Aşa-i cînd “discipolii” sunt cumpăraţi de la bîlciul politic moldovenesc! Sunt o vreme lachei docili, prind la seu /unii la unt/ şi rapăn şi o fac pă independenţii. Aşa-i în lipsa ideilor şi a oricărui idealism.