Motto: Camborio dacă erai
Fîntînă de sînge făceai
Cu cinci blestemate izvoare!
/Garcia Lorca, Prinderea lui Antonio Camborio…/
A fost una din lozincile mitingului din 26 februarie 1989 de rînd cu «Limbă de stat!», «Afabet latin!». Desigur Laie nu-şi va aduce aminte de eveniment. Să se fi strigat «Daibîja!» era altă poveste, găsea o mie de lingăi şi pupători, a căror osanale să le publice în ziarul său. Şi chiar dacă I. Caţaveică de la L&A a făcut atunci investigaţii, materialul l-a publicat în alt ziar /Făclia/, împreună cu Năstase şi Gonţa /aproximativ/. Iată cum Laie şi ziarul său erau cu noi, luptătorii! Iată cum lupta el!
A început de fapt evenimentul pe 24 februarie. Eu eram citat pentru a doua zi /sîmbătă/ la judecătoria dlui Panţîru şi era clar că aveam să fiu judecat mai sever. În consecinţă am decis să protestez în faţa guvernului. La un moment şmecherii de acolo m-au ademenit înăuntru, la «audienţă». Peste ceva timp pă uşa din dos a întrat un comandou de gradaţi, nemascaţi, încă nu se practica aşa ceva şi am fost ridicat, tot spre aceiaşi uşă. Se adunase şi gură-cască, ca la urs, nu ştiu dacă se mai pichetase guvernul pînă atunci. La cîţiva paşi pînă la uşă l-am observat în mulţime pe «însăşi» Grig. Exact pentru un moment, greu de măsurat, m-am oprit, am vrut să-i fac o adresare, să-i transmit poate placatele /ce rost avea?/. Dar mai mult, am aşteptat de la el o reacţie. Aşi! Înţelegînd, am continuat drumul. Iată cum a stat pe baricade Vieru! /Aşa se zice la Dîmboviţa, am auzito cu propriile urechi/.
A urmat calea Ieşilor, adică sectorul de miliţie, apoi Judecătoria. Pe motivul că eram recidivist periculos, judele Alexandrov m-a făcut cu 10 «sutci». Am declarat greva foamei în sala de judecată şi din negligenţa /poate cu voie/ a secretarei dlui Panţîru am sunat soţiei, am informato despre situaţie.
A doua zi soţia împreună cu copiii au pichetat, cerînd eliberarea mea. Au făcut şi ei aproape aceiaşi cale.
Duminică au pichetat la fel şi au fost unul din focarele manifestaţiei, care a fost de cea mai mare amploare. De la KPZ-ul de pe Cibotari auzeam zarva din centru, fără a desluşi ce se scandează. Iar spre seară au venit în curte mulţi miliţieni, li s-a adus cina acolo. Pentru mine, la a treia zi de post, era un miros de masă împărătească. Dar mulţimile nu au venit la KPZ, au mers la închisoarea de pe Tighina. Oricum nu am fost eliberat. A doua zi, luni, am acuzat dureri în abdomen, se pare că chiar le aveam, şi au chemat salvarea. S-a nimerit un medic adevărat, nu e de mirare că era evreu, care a insistat să fiu dus la spital, pentru o clizmă mai deosebită, ceea ce s-a şi făcut. Acolo eram sub pază, dar aveam parte de un comportament normal; am fost consultat chiar şi de un consiliu special, care venea din partea ministerului sănătăţii.
Am continuat greva foamei şi celelalte zile.
Iurie Ţurcanu
Pis. Sunt supărat pe Grig, că «a uitat» epizodul 24 febr. 89. Putea să facă o poezioară după modelul celei din mottou.
Piis. Prima seară la KPZ am avut o companie pestriţă, băieţi buni, care făceau nişte glume…Dar nu mi-au făcut vreun rău. Zilel următoare m-au pus împreună cu un fost puşcăriaş, un provocator, a fost mai a naibii…
Piiis. Nu e la temă, dar nu mă pot abţine. Scrie în Bula de azi Laie despre bancurile cu moldoveni publicate la Odessa. Proşti mai suntem! Şi Dabija ştie acest lucru, fiindcă el a făcut asemeni bancuri la noi. Reproduc pă cel mai «celebru». Un şef ciukcea pe pat de moarte: să-i păziţi pe moldoveni! Se clarifică motivul: dacă dispar moldovenii rămîn ciukcii cei mai proşti. Motiv pentru care l-am rebotezat pe Laie în ciukcen, adică retezat pă crieri, nu pă …aia, ca cecenii. Motiv din care şi-a pierdut iremediabil respectul meu.
Piiiis. În acelaş «număr» generalul Ion Costaş reiterează neadevărul despre asemşnarea /ca două picături de apă/ a evenimentelor din 10 noiembrie 1989 şi 7 apr 2009. Halal, dle general! Evenimentele pot fi analogate, au fost ambele provocări şi atît. În 89 scopul a fost aducerea acasă a lui Kirilîci. Ce a fost la 7 aprilie…eu am spuso cu altă ocazie, dar voi mai reveni.
Gata, m-am dezhidratat total.