Democraţia este forma de guvernămînt a unei societăţi în care poporul îşi exercită direct sau indirect puterea. Este un apogeu pe care toţi vor să-l atingă şi pentru care mulţi s-au sacrificat.

Noi, românii, suntem o insulă de latinitate într-un ocean slav, trebuie să ne batem pentru păstrarea fiinţei naţionale (P.G.), noi nu luptăm împotriva oamenilor ci împotriva ideologiei acestui regim, arma noastră este cuvîntul, cel mai tăios decît sabia (P.G.) Deşi toţi se confruntă cu nedreptatea, zilnic se ciocnesc cu ea, nu totdeauna suferinţa este direct proporţională cu intensitatea strigătului de revoltă (P.G.) Adesea acest abuz cade pe spatele celor ce pot manevra cuvintele, scriitorii. Paul Goma este unul dintre puţinii scriitori care au luat o poziţie, care optează pentru drepturile omului. După părerea lui Paul Goma, scriitorii sunt cei ce trebuie să depună mărturii, să ia o poziţie fermă şi să fie revoltaţi.

Începînd cu anii copilăriei, Goma era preocupat de situaţia ţării ce devenea mai acută pe zi ce trece, se zbătea între extremele de a fi sau a nu fi, între Da şi Nu, era în căutarea libertăţii. Deşi părinţii au fost refugiaţi cînd el avea nouă ani, a urmat o perioadă de luptă pentru a supravieţui în pofida persecuţiilor comuniste începute încă în 1940, în prima sa carte Din Colidor el vorbeşte despre o copilărie fericită şi despre sentimentele ce i-au inundat sufletul în acea perioadă. În opera lui lui Goma găsim o tehnică narativă, presărată de flashback-uri, de anecdote, de descrieri în detaliu scenaristic, fragmente de reflecţie cu degetele pe maşina de scris, o provocare în mod paradoxal plăcută.

Paul Goma este originar din Basarabia, judeţul Orhei, comuna Vatici, cătunul Mana, iar apoi se refugiază cu familia în Sibiu, apoi în Tîrnova Mare din Baia.

În pofida situaţiei dificile, dezechilibrului, Paul Goma tinde să obţină studii începînd cu şcoala normală ”Andrei Şaguna”, apoi la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu. În clasa a X-a este reţinut de securişti fiind învinuit de faptul că vorbise despre luptătorii din munţi şi că ţine un jurnal intim… drept urmare este exmatriculat din toate liceele din ţară. Reuşeşte să-şi continuie studiile în Făgăraş, unde absolveşte liceul. În 1954 susţine examenul de admitere la două Universităţi, reuşeşte la ambele însă alege “Institutul de literatură şi critică literară M.Eminescu”. În colectiv apar contradicţii legate de istoria Basarabiei. La 1957 este arestat pentru că a vrut să se exprime la seminarul de creaţie, încasează doi ani de închisoare corecţională pentru delictul de agitaţie publică, în 1958 este eliberat cu condiţia de a urma domiciliu obligatoriu timp de 36 luni în Lăteşti, r-ul Feteşti. Urmează o perioadă de munci grele, ziua la şantier, seara ca trompetist la baluri.

În 1965 redevine student în cursul I, activează în incinta bibliotecilor. În februarie 1967 suferă decesul tatălui, iar peste un an îşi oficializează relaţia cu Ana-Maria Năvodaru.

Urmează o etapă nouă în viaţa lui, naşterea fiului, suportul şi întelegerea acordată de soţie, deşi presiunile continuă asupra familiei, ei reuşeac să le depăşească.

La 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soţia şi copilul, le-a fost retrasă cetăţenia română fiind expulzaţi în Franţa. Ajunşi la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma şi-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucureşti şi a lui Nicolae Ceauşescu. Paul Goma şi familia locuiesc în continuare în Franţa. Nu este membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost exclus în 1977 de conducerea de atunci.Goma este în prezent apatrid. Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai naţionalist şi sceptic faţă de Occident.

Paul Goma a avut o viaţă crudă, despre fiecare filă s-ar putea de scris un fragment de istorie. El a fost cel ce ne-a dat un exemplu, cel ce scrie ce gîndeste şi trăieşte după cum a scris. A fost direct şi discret în operele sale, ceea ce atrage din ce în ce mai mult atenţia cititorului.

Eugenia Moraru, Liceul Teoretic “I.L.Caragiale”