O cămaşă alb albastră. O geacă neagră. Un sacou bleumarin. Dar, ceea ce atrage atenţia este zâmbetul. Larg, sănătos, autosuficient. Este zâmbetul unui om, care n-a ştiut de greutăţi în viaţă, care nu ştie ce-i stresul şi salamul ieftin. Când zâmbeşte ochii i se fac mici. Mici, jucăuşi şi tineri. Mult prea tineri pentru vârsta pe care ne-o arată părul grizonant. Să tot aibă vreo 40 de ani. Dacă ar avea părul negru, am crede că este de 30 de ani. Este genul de bărbat plăcut. S-a şi păstrat bine. A ocolit problemele. Este tipul care şi la 50, 60 de ani place femeilor tinere.

 

Nu este gras, deşi pare rotunjel la faţă. Este înalt potrivit, atât cât să nu te simţi umilitor de scund lângă el. Un pic adus din spate, ceea ce-i dă o alură de om ce vrea să se aplece spre tine, să te asculte. Vorba îi pare aşezată. Deşi neînchipuit de bogat, pare modest. Îşi cere scuze, nu este agresiv. Chiar dacă este întrebat despre ceea ce nu ar vrea să vorbească, răspunde. Este adevărat, răspunsul este pe ocolite şi fals. Numai că minciuna lui este drăgălaşă. Ca a unui copilaş, care are magiun pe buze, dar cu ochi mici şi cu zâmbet larg arată cu degetul spre pisica ce toarce pe pervaz, la soare. În plus, aproape tot timpul când vorbeşte, zâmbeşte. Iar asta ascunde toate sentimentele evidente: frica, ura, angoasa. Nu vezi nimic după ochii ăia mici şi zâmbetul binevoitor. Ştie mai bine limba rusă decât româna. Se exprimă mai clar şi mai concludent. Asta nu înseamnă că nu vorbeşte în română. Dacă îl întrebi, se sforţează şi îţi răspunde pocit, dar româneşte. Nu ai zice ca este tipul de rus şovin, ce moare, dar nu vorbeşte limba asta… maldav’neascî.

 

Într-un cuvânt, din ceea ce am văzut în imagini, căci nu-l cunosc personal, omul este ŞARMANT. Poate vă daţi seama, vorbesc despre Oleg Voronin. O persoană foarte discretă în perioada “dictaturii”, dar, în acelaşi timp, extrem de cunoscută. Fructul oprit este şi mai dorit - aşa se explică interesul enoooorm pe care l-au arătat jurnaliştii pentru Fiul Dictatorului. Am urmărit fiecare cuvânt, fiecare gest al Fiului. M-am întrebat cum arată, cum este, ce gândeşte unul dintre cei mai bogaţi moldoveni ori cum se spune în poveşti, putred de bogat. L-am analizat şi m-am prins asupra gândului că… aşa trebuie să fie diavolul. Iertaţi-mi comparaţia plastică. Şarmant, drăguţ, zâmbitor, capabil să-şi ascundă frica, ura, emoţiile. Oare nu-şi dorea să-i spulbere pe jurnaliştii, care, ca nişte “câini turbaţi”, s-au aruncat cu întrebări asupra lui? Nu ştiu. Nici nu mă interesează. Cert este că acest om, politicos, plăcut, cu ochii mici, este cercetate pentru furt. Aşa se descifrează faptul că este cercetat pentru neplata impozitelor! Pare un delict minor. Pare nesemnificativ. Mai ales că oamenii, moldovenii în particular, nu iubesc impozitele. Cum zice tata, lasă să o ducă el bine, eu bine, iar tu şi mai bine, Vitalie. Fals. Lucrurile sunt direct proporţionale în viaţa asta, iar dacă Fiul o duce bine cu zeci de milioane de euro în cont, oamenii simpli o duc rău fără niciun cont şi fără bani. Pentru că, indirect, dar acest om fură de la restul oamenilor. Aşadar, concluzia ce se impune este extrem de simplă: Fiul Dictatorului, Oleg Voronin, o duce bine, iar din cauza asta o duc moldovenii rău!