- Multstimate Preşedinte nou înfiinţatului MURM, Ilie Bratu, sincer vă mulţumesc de repeziciunea, cu toate că e negativ, al dumitale răspuns. Lăudabilă treabă.

- Var mira de ce ?

- Simplu, ca buna ziua. Pentru că, din păcate, cu regret constat că printre adevraţii unionişti sînt, ce-i drept nu mulţi, ci o adevărată ceată de papă-lapte.

- Cum aşa ? Staţi să vă o explic şi pe acesta, de ce nu ? Bunăoară, fie luat cazul concret pus în discuţie, prin solicitarea de ajutor prin prezenţa fiecăruia din noi, cei cu inima română de a ai da în nas lui Ivan-Bolvan, înrăit bolşevic ce e, chiar de ziua lui de naştere, oficial care se numeşte nu altfel ca, din păcate încă “ziua armatei sovetice şi a flotei militare maritime”.

- Păi, o altă sărbătoare mai bună în an, cît de mult să doreşti, chiar cu lumînarea aprinsă ziua în amiaza mare căutînd-o, dar nu o s-o găsiţi. Ieste ?

- Aşa-i viaţa făcută din momente filosofice, care, exact ca la rentghen, arată publicului larg de fapt cine şi ce prezintă pentru ţara mumă-mamă, România, de parcă R Moldova, ca al doilea stat român din lume, nu tot ne ieste Ţară, şi încă cum !

- Cum de priceput, domn preşedinte al nou înfiinţatului MURM, ce prieteni aveţi lepădături de neam şi Ţară, sau cum de priceput ? Eu doar am trimis concomitent pentru conducerrea MURM, halal de ea ! înafară de dumneta căruia, pentru moment fiindcă adicălea plecaţi în Ţară, de parcă pămîntul basarabean nu tot e suport naţional nouă tuturora, adicălea Vă dau crezare, dar atunci aşa haimanale naţionale alde adicălea se numesc, chiar ca vicii dumneavoastră: Alexandru Olevschi şi cu Dumitru Wenger, dînşii ce nici că mai sînt patrioţi, măcar să fi fost în stare unul din ei de a da un răspuns, cît de cît, că altfel prin centrul Chişinăului pute a pufea, şi toţi pricep demult aşa fapt, numai, dă, că nu au îndrăznit de al da în vileag, că de fapt «mîinile dumneavoastră stîngă, cît şi dreaptî», ultimul, care de fapt, tot e stîngă, au făcut pe ei. Fu ! că pute; ca de obicei, în joc politic e pseudonaţionalizmul ! Eu doar le-am trimis şi lor, exact, acelaşi apel ca şi dumitale. Frumos din partea lor, nici că au încumetat de a răspunde, cît de cît, nu-i aşa ? Patrioţi adevăraţi, ce mai. Să ştiţi că le mai repet mesajul anterior, poşta electronică amabil acceptă doar orişice fel de informaţie, de ce nu ?

- Aţi zis, sau mie mi-a părut, că plecaţi în Ţară şi nu în România ?

- Pai, cum aşa, domle Ilie Bratu, pledaţi pentru unificarea tuturor pămînturilor româneşti sub acelaşi steag tricolor, sub conducerea, mai bine zis, cu capitala la Bucureşti; şi cum rămîne de priceput: Basarabia doar atunci se va numi Ţară, doar cînd va intra în componenţa României Mari ?

- Asta ce înseamnă ? Nu cumva că pînă atuncea noi nici că mai trebuie cumva ca reciproc să ne mai stimăm, basarabenii pe noi înşişi ? Oare ?

- Doar astă politică şovină a fost dusă ani la rînd cu brio de către CaCă PCUS, la ce bun să o mai repetăm şi aicea, doar ştiut lucru renaştem mişcarea naţională, care în 89 nici că a mişcat pe adevăratelea, cît de cît. Ştiţi, bănuiiesc cam de ce ? Lepre şi lichele au fost, de altfel ca şi acum, ce se mai adună, duminică de duminică, pe la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt – puzdetrie, aşa-s de mulţi, după cum de rîie erau împlute căprile mătuşii Măriuca din arhicunoscuta povestire a lui Ion Creangă «Amintiri din copilărie».

- Bine, bine. Vorbăraia multă – sărăcia omului. Să trecem la concret, să găsim punţi ce ne vor suda ideinic unii de alţii.

- Da, de acord cu dumneta sîntem toţi cei cu suflarea românească, de ce să nu organizăm adunarea comemorativă în ziua de 27 martie a votării de către Sfatul Ţării a actului Unirii cu patria-mamă, petrecut la 1918 ? Dar să îngăduim un pic, de ce să ne grăbim pînă întratîta ? Nu mai bine să o facem bienală de odată, ca-n 2011 să ne manifestăm şi pentru anul acesta ? aşa că între timp cei ce în data de 27 martie doresc pe adevăratelea a comemora Ziua Unirii, cei 92 de ani scurşi de atunci, fie buni dacă sînt aşa de patrioţi de a-şi manifesta intenţiile, atît în data de 11 martie, bine, pentru data aceasta şi-au dat consimţămîntul unii deja, cît înspecial în 23 februarie, cînd adicălea nu prea lumea doreşte de a se strădui, dapoi de ai pune muştar din abuz în ciorbă muscalului, ca el nici să crîcnească, cît de cît, atît cît lacrimi de să-i curgă şiroaie pe nas, şi asta doar datorită rîsului, asta-i o mare cinste, că lora doar hreanul la nebunie le place.Ce ziceţi, că acu îi acu, sau ba ?

- Cum ? Ce a-ţi spus multstimate Preşedinte în exercişţiu MURM, Ilie Bratu ? Noi ce numai atunci vom mînca, tocmai în 2011, dar în tot răstimpul anului 2010 poate să ţinem post ? sau şi mai bine, căci am priceput ce zace în inima dumneavoastră, şi încă foarte bine, nu alta decăît de a bate apa în piuă, ieste ? îmi daţi dreptate sau ba ? ca să nu prea vă deranjăm prea tare noi cei cu inima cea română să emigrăm, dar masiv peste hotare pînă atunci, dă, asta ca să ne hrănim, atît spiritual, cît şi fiziologic, să facem un ban, astfel ca-n următoarea bienală să huzurim de bine fiecare pe la casele cui îi are. Oare ?

- Vedeţi, unde înclin eu, că pînă la 27 martie mai sînt lucruri, poate în ţara asta, sfinte de pus la punct, ca de pildă, văd că va plăcut tricolorul de pe umerii mei din 3 februarie curent; căci de a comemora e una, asta o faci de obicei în mediul prietenilor, cît şi a simpatizanţilor, iar de a protesta, asta ca de obicei o faci în văzul tuturora chiar în bîrlogul fiarei, la ea acasă.

Deci vreau să vă spun, nu altceva, că-n data de 11 martie la propunerea, din 3 februarie a lui Oleg Brega, care la fel ca şi dumneta, nici că a reacţionat, ca taman la ţanc, de ai felicita pe ruşi (de citit bolşevici), dar într-u mod amuzant, chiar de ziua armatei roşii, dar oare de ce ? nu cumva că surcica nu sare departe de trunchi ? vedeţi că e din acelaşi aluat ca şi adiutanţii dumitale; apropo, ei ce au luat apă în gură, sînt muţi ? sau poate că au plecat în Ţară ? de nu mi-au răspuns la scrisoarae mea electronică. Apoi, asta pînă şi Vladimir Putin o clasifică dacă nu la capitolul nu altul ca sabotaj, atunci, precis, la cel sub denumirea de „a spăla putina”, că fuga îi ruşinoasă dar sănătoasă adicălea nu vi s-ar potrivi. Ei ce ziceţi ?

- A-a ! am priceput ei sînt patrioţi, şi întră în acţiune, doar cînd cei de la sate vă vor aduce drept pomană listele cu noi înfiinţatele celule MURM prin satele lor. Dar ce veţi face cu aceste liste, cînd sărmanul biet electorat spre ruşinea tuturora i se va acorda dreptul de a vota, mai că nu, din sutece.

- Cum ? deja sînt măricei şi ştiu deca se iscăli în recesămintele populaţiei, nu numai numele lor proprii pe toate gardurie ? Of-f ! şi cînd mă gîndesc că un moş de al meu a plecat în vîltoarea celui de al doilea război mondial, deja cu ruşii, în 44, drept ca voluntar, căci avea doar 17 ani şi era liber scutit ca să nu ştie ce-i acela miros de puşcă, dar el aşa a mers, de bună voie, de unde sa întors în curînd, că războiul nici că se terminase tocmai cu trei ordine Slava. Dă, că a fost la cercetaşi, pe spatele lui nu puteai să pui o palmă, astfel ca să fie doar piele. A ars de viu, cică, ceva tip „ognemiot” folosiră nemţii atuncea. Tatăl meu drag îmi povestea că pentru cavalerii a 3 ordine Slava la ruşi se cuvinea automat de a se confirma titlul de Erou al Uniunii Sovetice, mda… Eu nu ştiu de ce valoare, „stepeni” în rusă, au fost ele, şi, poate, nici nu mă interesează. Eu urăsc războiul fratricid din 44, în special Operaţia Iaşi-Chişinău. Urăsc armata sovetică, că am, poate, motive personale. Aşa că vreau, cît mai mult, să rîdem împreună, în hohote în plină stradă, în faţa Ambasadei F Ruse, de muscali, că ei au fost şi sînt buni numai de rele.

- Aşa că noi am hotărît toţi cei prezenţi în data de 3 februarie la protest, de a ne arăta susţinerea celor ce militează pentru drepturile omului în F Rusă; aşa că sînteţi bine venit acolo şi nu de unul singur, ci după cum mi-aţi trimis reţeta de a forma în sat celula MURM, care aici la Chişinău se va contopi drept în Organizaţia MURM. Ce planuri năstruşnice, mai că nu «Magnum carta» – lumea nu are ce mînca, satele sînt mai mult pe jumătate pustii, care şi unde au plecat pentru a-şi cîştiga te miri ce, căci mai mult existăm decît trăim, dar aici nucleul Organizaţiei filantropoce, pardon, de m-am exprimat poate greşit, MURM şi nu de unul singur, ci buterbrod ce prezintă: doi în unu, că mai e sub aceiaşi păpuşari, alde Înălţimea dumneavoastră, şi AOPR – Asociaşia Obştească Pro România. De-ar funcţiona, bine mersi, măcar una din ele, dar altmintrelea vă fugăriţi, că a mirării tocmai ieste, însuşi Păcală era mai deştept poate ca neavoastră: el după 2-i iepuri nici cînd nu fugea. Asta poate să vă o spună pînă şi gîgîlicii de la orişice grădiniţă de copii, întrebaţi-l şi pe Guguţă, competent în toate, că are să vă confirme faptul dat.

- Apropo, domle, dar cu organizaţia locală, chişinăueană a dumitale, MURM, cît şi AOPR cum e ? E totul OK ? Atunci cîţi membri aveţi ? Vrem şi noi poate de să-i vedem, ca să credem în puterile dumneavoastră. Şi nu în 11 martie, ci în 23 februarie, că doar atunci vom crede poate cu toţii, că nu jucaţi teatru, ci curajos a-ţi ieşit, la fel ca Ilie Ilaşcu, de a-i spune verde-n ochi colosului cu picioare de lut, Cremlinul e doar din cărămidă construit, nu-i aşa, Înălţimea dumneavoastră ? Ieste ? Mama lui de colos biblic ! Că acapărarea Basarabiei, Bucovinei, ţinutului Herţa, nordului Maramureşului de peste Tisa, cît şi a Transnistriei, nu e decît un factor de timp, am răbdat noi cît am răbdat, dar acum hamba !

Afară e Apocalipsa ! Adevărat vă spun, Apocalipsa Sfîntului Ioan Teologul nici că a bătut la uşă, ia a venit fiindcă ceasornicul divin a sunat.

- Să facem spectacol de zile mari în faţa Ambasadei Ruse în data de 23 februarie ! Şi nici cum nu «toţi pe baricade !», ci bancuri la megafon cît mai năstruşnice despre armata sovetică; aşa că bagă tare ! ca apoi să mai intonăm, de ce nu ? «Deşteaptă-te, române !» Fapt bine mersi ce poate fi preluat, molipsitor, de ce nu ? şi de celelalte ex-republici sovetice, mî rog în stilul lor naţional, cum socot că le e mai bine ! Doamne ajută !

- Să vedem noi atunci, aveau dreptate acei de la KGB prin leprele lor de pe scena Palatului Naţional ce în toiul luptelor sîngeroase de la Nistru, din 92, dădeau live lecţii adicălea patriotice, referitor la radioul naţional al R Moldova, care cică transmitea ştiri tip:3 morţi şi 14 răniţi, şi din nou în efir muzică. Fain ce ziceţi ?

Deci, să organizăm colectiv, în data de 23 februarie, de ziua armatei ex-sovetice, sărbătoarea bancului sovetic, sau a celei mai haioase întîmplări, povestioare, anecdot, dacă aşa doriţi, despre armata biruitoare sovetică, că poate dă, El Dumnezeu ca mîina cea de oameni afgani, ce au căpătat drept ca refugiaţi sau prin mariaj cetăţenia R Moldova, de să ni se alăture, povestind ei cu gura lor, ce au văzut cu ochii proprii, în ţara lor de baştină, nu alta decît urgiile ţi peripeţiile războiului ruso-afgan. Cu doamne ajută !

Vitalie Drăgan