Acum câteva săptămâni nu eram cunoscută cu fenomenul Paul Goma, deşi ştiam că este scriitor basarabean, originar din raionul Orhei, exilat în Franţa în perioada comunistă. Când mi s-a propus să citesc câte ceva din operele sale, am ales cartea Arta refugii fără a-i cunoaşte conţinutul, însă am fost intrigată de titlu. Consider această carte, carte de căpătâi pentru cei entuziasmaţi de istorie şi de soarta tragică a poporului basarabean. Paul Goma este mesagerul acelor timpuri care vine să descrie viaţa reală, fără ocolişuri, ceea ce face lectura mai palpitantă. Stilul goma este unic, până acum nu am întâlnit unul nici măcar asemănător. Momentele de haz întâlnite în orperă mă eliberează de tensiunea creată de refugiu şi de viaţa grea pe care erau nevoiţi să o trăiască. Această carte pentru mine a fost ca o sursă reală de cunoaştere, deoarece străbunica mea deseori obişnuia să-mi povestească despre acele crude vremuri de război şi în urma citirii am adăugat imagini şi impresii la cele ce le aveam din povestiri. Copil fiind, Goma s-a maturizat destul de repede în urma circumstanţelor create. Faptul că la doar 13 ani îşi căuta sngur părinţii ridicaţi, îmi trezeşte respect şi admiraţie faţă de tăria de caracter şi curajul scriitorului. Perioada în care Paul Goma s-a manifestat ca anticomunist înrăit a fost una de teroare, dominant fiind regimul comunist. Însă scriitorul a avut verticalitate şi nu s-a lăsat doborât de situaţiile care-l împiedicau la orice pas. Paul Goma este un cetăţean-model, ce ne oferă lecţii de patriotism şi supravieţuire. Cred că nu o să-mi limitez lecturarea cărţilor la una-două, deoarece au un caracter istoric, sunt cărţi de viaţă cu un mesaj profund ce concretizează anumite trăsături ale caracterului.
În concluzie, pot afirma că Paul Goma este un fenomen ce merită mai multă atenţie.
- Alexandra Gherciu