Știți, azi am avut o mare bucurie în suflet. Cam de mult timp nu m-am bucurat așa. Motivul mulțumirii mele sufletești, a fost că, în sfârșit, l-am văzut pe Oleg Voronin. Să nu credeți că mi-ar fi tare drag tipul, dar parcă prea era o fantoma acest individ, despre care multe se vorbeau, dar nimic nu se știa. Niciodată nu a apărut în fața presei, iar mass-media de la noi, când realiza vreun reportaj despre acest individ, recurgea la 2-3 poze învechite.
Iar acum, cu secundă ce trecea și îi vedeam mutra fiului fostului președinte, parcă nu știu cum am uitat de foamea din stomac, de măseaua care mă durea și de nervii pe care tocmai îi acumulasem în urma căderii cu mașină într-o groapă enormă de pe străzile capitalei.
Recunosc, am așteptat clipa asta ani de-a rândul, iar aceste câteva minute în care l-am văzut pe Voronin jr. în filmulețele de pe net, au venit parcă aidoma unui pahar de apă după o zi de arșiță într-un deșert african(nu-s prea bun la comparații, dar trecem).
Tipul n-a dezamăgit deloc: a vorbit în rusă, a spus că n-are nicio vină, că e vorba de răfuieli politice, că de toate e vinovată „gazeta Timpul” și că el a uitat ce venituri și ce cheltuieli a avut anul trecut. Iaca toate ca toate, dar la faza cu veniturile și cheltuielile chiar îl cred, deoarece au fost atât de mari încât sigur că e imposibil să-ți amintești de ele.
Ce mai rămâne de spus? M-au dezamăgit unii jurnaliști, care deși nu știau rusa prea bine, făceau forțări supraomenești să poată vorbi în această limbă cu Voronin, deși se vedea că acesta cunoaște bine româna. Mi-a plăcut Angela Gonța, care a vorbit tot timpul în română, dar a și avut ce vorbi, adresând niște întrebări care l-au pus în dificultate pe Voronin jr. .