Asta după ce cîţiva ani în urmă i-am făcut aceiaşi adresare verbal. Este vorba despre protestele din 1995-6, a căror protagonişti au fost dna Iuliana Gore-Costin /în jargoul meu горе нам!/ şi A. Petrenco /cu cu/. Nu să se creadă că mă leg de dumneaei aşa aleatoriu, din moft. Era pe atunci la Radio şi a fost martoră pertinentă a evenimentelor. În discuţia ce am avuto cîndva a recunoscut că nu a fost bine ceva atunci, a dat dovadă de competenţă profesiională /nu i-a scăpat sensul evenimentului/, mai are şi detalii preţioase ce complectează tabloul.
Deci, avînd dna Mahu memorie şi bunăvoinţă şi posibilitatea de a ilumina /cuvinţelul, ca şi altele nu e întîmplător!/ o pagină a istoriei noastre recente, de ce nu ar faceo? Curaj, Rodico!
Altfel, în primul rînd eu voi zice după Gicu că gazetarii noştri sunt nişte impotenţi /gazetăriţele respectiv – nişte frigide, care nu se aprind la ideea naţionale/. În al doilea rînd va trebui să scriu eu neinformatul şi, ce-i încă mai rău, negentilomul despre protagonistă şi faptele sale /mi-a trecut aseară nu doar cu deşertul ci şi cu multă gălăgie la VB/.
Zău, nu ar fi bine pentru Rodica, Iulea, Iura. Nici pentru unul.
Repet refrenul preferat. Această atitudine pentru ceea ce a fost ieri /istoria recentă/ pune la îndoială necesitatea memoriei comune, a istoriei, la moldoveni /la români nu e cu mult mai bine!/
Aştept o săptămînă reacţia Rodicăi; rog cine poate, pe Oleg în primul rînd, s-o anunţe că i-am rearuncat mănuşa, o provoc /în sensul bun/ la a face gazetărie adevărată, încerc să o aprind, să-i aduc aminte de tinereţe.
Poate cititorul atent a observat că nu mai am rubrica Timpenia săptămînii. Poate cineva crede că mă tem de teleleu, tăticu lui ministru justiţiei. Aşi! Ceea ce se scrie acum la TÎMPUL nici pentru timpenii nu marge.
Dar mi-a venit chiar azi ideea să iniţiez una nouă, precum urmează:
AIURELILE LUI AURICĂ. Aiurează A. Silvestru nu doar la Est de Vest /în L&A/ dar şi la Vox Basaraborum. O mostră de-aseară, din editorial de duminică: Toţi regii pămîntului nu au făcut atîta cît a făcut Isus cu vorba. Isus ar fi deci un V. Matei /vorbareţul #1 al plaiului cu boy şi mioare/ al Israelului. /folosesc un tipar vehiculat intens pă plai/. Îmi aduc aminte de sărmanul Hamlet: Vorbe, vorbe, vorbe. Cu precizarea că pă plai ele sunt goale, sterile. Actul vorbirii, unei asemeni vorbiri aiurite a la Aurică, este de fapt o masturbaţie. Este pă de o parte perversiunea sa şi a celor ce-l promovează, pă de alta – lipsa de gust a celor ce înghit cuminţi asemeni product /rodul actului masturbării/. Este omniprezentul gust porno dar cu mirosul specific de la coada vacii.
Iurie Ţurcanu
Pis. Dar mai există o variantă: dna Iulea în tandem cu Tolea Petrenco /+ al treilea, care poate fi aceiaşi Rodică cu altă bundică/ fac o cronică a celor evenimente. Dar asta e deja din domeniul SF.
Piis. Pichetarea de vineri. Gazetarii noştri nici de măscărici nu-s buni. Au lătrat la deputaţi, poate au şi schelălăit. Aşa-i cînd nu eşti profesionist, joci roluri improprii.
Piiis. Nici măcar presă galbenă de valoare nu avem! În cazul Iulei ar fi tare cstati nişte detalii galbene. Sunt secretizate, probabil. Bineinformatul Viorică ştie multe, dar ştie şi să tacă. S-s-t!
Piiiis. Sunt întro dilemă mai mult ca hamletiană: să croncănesc, să nu croncănesc… Şi supărat foc pă Rodica care nu vrea să ciripească. Dar am promis deja: voi croncăni, dacă nu se ciripeşte.
Ciau, păsăricilor! Chiar mîntui!