Motto: A căzut, a căzut Babilonul cel mare!
/Apocalipsa/
Este tema mea, am meditat la ea mult, ba am şi publicat cîte ceva, chiar în ziarul lui Dabija /Lanţul al patrulea, 1993, 30 sept/. Dar azi eu sunt un pic altul, nu mai sunt categoric şi inflexibil ca altădată. Ceva de spus totuşi am; şi cred că e momentul, că se cere.
Conform logicii comune, dacă ortodoxia şi bolşevismul s-au confruntat şi dacă bolşevismul e ceva rău, apoi ortodoxia este ceva bun. Este o logică vicioasă, o ştia deja Platon. Ca şi în alte cazuri sunt nevoit să precizez: nu sunt pe post de avocat, dar nici de procuror.
Fără îndoială, bolşevicii erau atei, inclusiv cei de origine evreiască. /Cei mai mulţi dintre ei erau lipsiţi şi de complexul naţional, erau cosmopoliţi după modelul lui Marx/. În context nu a fost neaşteptată atitudinea lor faţă de religie, în mod special faţă de biserica majoritară. În afara supărărilor istorice – Bis. Ort. Rusă a fost pe parcursul a circa 300 de ani instrumentum regni a Imperiului – în cadrul Revoluţiei şi a Războiului civil, Biserica a fost contra noii puteri. O reacţie era pe cît de aşteptată, pe atît de motivată. Formal au făcut şi lucruri bune, au divorţat de biserică, i-au dat carte de despărţire, au desfiinţat Sinodul, care era impropriu ortodocsiei şi a fost întrodus de către Petru din considerente de stat, nicidecum religioase. Bolşevicii au întrodus calendarul gregorian etc. Şi peste toate astea – o teroare sistematică pe parcursul a 70 de ani /au fost perioade diferite/.
A fost deci şi duşmănie, dar în fond concurenţă în lupta pentru minţi şi inimi. Dar – principalul ce am de spus – a fost atunci şi este astăzi o continuitate. În context: aici şi acum nu se cere o condamnare a comunismului /de fapt bolşevismului/ ci a ortodoxiei. Asta fiindcă Imperiul Sovietic nu a dispărut după 1991, ci a metamorfozat, s-a întors la forma clasică de Imperiu Rus. Trei valori: un ţar, o credinţă /evident care/, o limbă şi-au avut echivalentul sovietic: un vojdi, o ideologie, o limbă. Printre ultimele declaraţii ale lu Dmitrii Medvedev: ortodocsia stă la baza modernizării. Chiar surprinzătoare această orientare spre înapoi… Cu această realitate ne confruntăm /revenirea Imperiului la forma sa clasică, cea de tandem Autoctaţie-Ortodocsie/, dar retardaţi fiind ne luptăm cu ceea de la 1960. Un argument ar fi şi ultimele apariţii editoriale ale lui Valeriu Pasat, care e băiat bun dar de o anumită orientare. Are dreptul la ea şi eu am tot respectul pentru el şi nici orientarea nu-mi pare azi bizară.
La modul practic: vom mai rămîne ceva timp /secole?/ în zonă, deci ar trebui să punem la cale nişte strategii pentru a face faţă situaţiei. Ar trebui să săpăm nişte tranşee, nişte linii de apărare să fortificăm… În caz contrar vom fi cel puţin asimilaţi /tot nu-i rău /.
Paralela istorică. Sub pretextul apărării ortodocşilor din Imperiul otoman, dar şi din Austro-Ungaria ruşii si-au extins influienţa în Balcani, iar sub pretextul solidarităţii internaţionale si-a extinso practic pe tot globul.
Şi un “banal” adevăr. Centrul ortodocsiei mondiale este nu Constantinopolul sau Ierusalimul, sau Atosul, ci Moscul /aşa sună mai bine, nu de alta!/. Nu doar numeric şi economic ci şi spiritual. Şi pentru români e valabil adevărul, oricît de autocefali s-ar declara.
Tema este infinită şi nu am scopul de a-i pune punct.
Voi reveni.
Iurie Ţurcanu
Pis. Pentru comentatorul Anonim. Ai putea să te desecretizezi, musiu, mai e şi în vogă; să te apropii şi să îndrăzneşti a fi isteţ în confruntare directă. Că respectabilul Laie a pus mîna pă bunuri şi titluri mai ales, ce nu le merită este o ticăloşie. El nu-i cel mai prost dintre muritorii de azi, dar nu se va alege cu nimic în perspectivă, datorită atitudinii josnice, pă care a acceptato cu bună ştiinţă. Nu-i neg anumite calităţi, chiar şi fapte, dar în ultimă instanţă şi pă fond a lucrat răul /de la 1986/. Mizeria politică cu care ne confruntăm este în mare parte opera sa. Dar destul, mai vorbim păste 100 de ani, cu dosarele /kgb-ului/ pă masă.
Şi ţuica de likeni nu eu am inventato, ci Laie, citeşte poiezioara!
Piis. Bolşevicii au avut în mare parte avizul populaţiei. Nu exclud influenţe străine /evreii mai ales/, sau interne /Tolstoi, mişcarea socialistă/, dar nici factorii interni ai Bisericii nu sunt de neglijat. Sub acoperirea statului Biserica nu a avut grijă de starea spirituală, culturală şi materială a păstoriţilor. La nivelele superioare nu era totul bine. Un exemplu: la un moment Rasputin divizase ierarhia în două.