Săptămâna trecută am mers, împreună cu Elena, să facem o investigaţie despre alimentarea copiilor din clasele primare şi familii socialmente vulnerabile la gimnaziul din s. Dîşcova. Vedeţi din film ce am aflat.
Suprinzător a fost că la exact o săptămână după investigaţie am fost contactată telefonic de un părinte din Dîşcova. La şcoală iar i se cer bani pentru alimentaţia copilului din clasa I, pentru luna decembrie. Şi mă întreba dacă să plătească sau nu. Îmi zicea că doar i-am zis că primăria are bani, că la şcoală se trimit bani suficienţi acum, câte, câte mii ziceam? Omul a înţeles că se învârt nişte bani, iar păgubaşii sunt copiii din clasele primare şi părinţii lor.
Am avut sentimentul împlinirii, am văzut roade. Ce noroc că l-am întâlnit pe acest tătic la fântână şi i-am explicat în linii mari situaţia! Mă bucur mult că acum a luat hăţurile în mâini (nu m-a sunat să mă roage să vin să rezolv nuş ce, ci ca să clarifice el o informaţie) şi că nu se mai lasă înşelat.
Am concluzionat, totodată, că banii proprii sunt cei de care îi pasă – şi foarte bine. Altfel, omul nostru gândeşte cam aşa: bre, eu sunt agricultor (sau contabil, sau inginer) şi mă străduiesc să-mi fac treaba bine; el e primar/politician şi lasă-l să se ocupe de politica lui, ce am eu să mă bag? Dar dacă omul simte că politicianul manipulează banii lui, devine mult mai sensibil şi scrutător.