“Trebuie de mers la ţară, în popor”, pronunţă pe un ton solemn revoluţionerii de la Chişinău când se întrunesc la Ştefan cel Mare sau aiurea, când discută relaxaţi pe forumuri. “Acolo tre’ de schimbat mentalitatea, dacă vrem să ajungem în Europa”, concluizionează ei convinşi şi fără putinţă de tăgadă.

Şi iată că cineva îndrăzneşte să calce în preriile Estului sălbatic, unde baronii locali, susţinuţi de intelighenţia satului şi mujâshii cu epoleţi din centrul raional, gestionează averile, sărăcia şi mintea, sau mai bine zis lipsa de minte şi neputinţa localnicilor. Bineînţeles că intruziunea oaspeţilor indiscreţi deranjează cumplit.  Prostimea ar putea fi zădărâtă, instigată să nu se mai supună orbeşte nacialnicilor ori îndemnată să-şi conştientizeze adevăratele dorinţe şi necesităţi.  Dar nu există situaţie fără de ieşire. Să nu uităm că ne aflăm în Estul sălbatic, unde legile funcţionează numai dacă vrea baronul şi clientela sa.

Totuşi, se întâmplă ca şi prostimea, cei consideraţi ţărani plouaţi, să realizeze că au necesităţi, mai ales dacă sunt ghidaţi de cineva mai experimentat în ale petiţiilor, reclamaţiilor şi protestelor.  Asta chiar că se lasă cu pervertirea tineretului. Aici e deja necesară cupa cu cucută. Sau poliţişti care nu şi-au pierdut abilităţile după înăbuşirea protestelor şi pentru care cuvântul superiorilor e literă de lege. Şi de presă finuţă, care nu-şi poate permite să dea pe post ţărani grosolani. E mult mai estetic să prezinţi o manifestaţie securizantă în centrul Chişinăului a unor străini veniţi în RM să protesteze împotriva traficului de fiinţe umane. Sunt parcă mai curăţei şi mai stilaţi, exact grila ProTV, de exemplu.

Ce să mai spun. Un protest într-un sat moldovenesc e un mare eveniment, e ceva ce poate fi comparat cu o adevărată revoluţie. Totuşi, nici televiziunile, şi nici revoluţionarii adepţi ai mersului în popor nu sunt deloc interesaţi să o prăjeaskî.