De fapt, care ar fi menirea presei? Aici, în RM, văd că gazetarii cu orizont european preferă să ne informeze despre bunele intenţii ale noii puteri, cei din opoziţie – despre cât de buni şi morali sunt opoziţionerii, în dauna încălcărilor flagrante ale legislaţiei, a abuzurilor puterii şi a tot felul de baroni locali. De ce ziariştii moldavi evită să scrie despe cineva foarte activ, care practic s-a specializat pe demascarea ilegalităţilor? De frică să nu-i facă publicitate? Să fie el vinovat că e mai curajos decât alţii, adică decât majoritatea, că îndrăzneala lui e mult peste media vitejilor autohtoni? Dacă numai cel activ şi curajos dă din coate ca să scoată fărădelegile la suprafaţă, de ce adică n-ar fi înfăţişat publicului de câte ori iese în evidenţă? Ca să nu se oftice cei care preferă să stea umbră? Indiferentul ar fi deci modelul ziaristilor din breasla jurnalistică moldavă, care încape numai bine într-un buzunar.