…zicea înţeleptul Creangă, exprimînd «firea moldoveanului». Încep cu criticalele la Scîrba, zău fără scîrbă, căci mi-a mai trecut. Confuzie totală a ceea ce este, a ceea ce se poate face real şi a ceea ce ar fi bine să fie, cu abstragere de la datul problemei.
Pentru cei mai grei la cap /cu capul mai mare adică/, repet: există contextul geopolitic, pe care nu-l putem depăşi volitiv, adică nu ne putem alege viitorul. Avem un anumit grad de libertate, dar nu libertatea absolută. Din cîte se pare nu vom ieşi din zona rusească acum, oricît ne-am dorio /şi eu sunt cu această dorinţă, mai mult ca cei cu criticaua/.
Altceva dacă ar fi existat o mişcare adevărată proromânească/europeană pînă la 1990, dacă după această dată s-ar fi făcut nişte eforturi serioase şi concentrate în această direcţie. Nu a fost să fie, am avut o serie de trădări în interes personal. Fra Iura nu este nici trădătorul cel mai mare, nici primul, nici ultimul, desigur. În aprilie 2005 şi Argintică /Serebrian/ şi, să ne fie cu iertare şi fără bănat, Filat au votat la fel ca şi Roşca.
Patriciu cu dosarele ohrancei nu mă convinge, chiar dacă nu exclud colaborarea. Nu sunt eu avocatul lui Saşa. Cei care peste nişte ani vor scoate din arhive nişte dosare similare a lui Grig, ce vor zice? Mulţi oameni valoroşi au colaborat cu serviciile speciale. Heminghway ar fi un exemplu. Nu cu colaborarea/necolaborarea se măsoară Puşkin.
1) Cultul Vieru este o butaforie care nu face cinste nici familiei, nici , vorba ceea ţării. Din care nu va fi folos nimănui. Asta am vrut să zic.
Se mănîncă mult la huşi. T. Codreanu de la Huşi, cu ocazia celebrării acad. N. Corlăteanu, declara, că acest ar fi făcut pentru limba română tot atîta cît Eminescu, cît Vieru. Această – cum să zic? – că nu-s medic, de a-l băga cu orice ocazie pe Eminescu în pachet cu Grig este o batjocură la adresa lui Eminescu, care a şi prevăzut o asemeni răsplată din partea posterităţii. Acest husit /mîncător la huşi/ vorbeşte în ultimul «număr» al lui Laie de aforismele lui Vieru. Nu am avut răbdarea să citesc mai multe. Banalitatea ce mimează înţelepciunea îmi repugnă. Să nu fi ştiut Grig că şi pînă la el s-au făcut aforisme? Vorba rusului: ciukcea ne citakeli, ciukcea pisakeli.
2) Pragmatismul moldovenesc s-a dovedit a fi destul de contagios, mai rău ca gripa porcină şi tusea măgărească. Nu ştiu de Băsescu /marinar fiind este mai puternic/ dar cioca-Boca şi ceilalţi din guvern s-au molipsit, caută relansarea relaţiilor bune cu Gazpromul, cu Putin, deci. Poate Băsescu nu va merge la Moscova poate da, dar Boc nu are încotro. Evidend, nu scoaterea trupelor ruseşti din Transnistria va fi pe agendă.
3) Suntem români şi punctum! Cîţi dintre cei ce afirmă sau contrazic exclamaţia cunosc contextul? Nici eu nu-l ştiam şi nu găseam pe cineva să mă ajute. Am răsfoit Publicistica şi m-am lămurit. Eminescu pune punct discuţiilor sterile despre ceea ce suntem: daci sau romani? « Romani sau daci, daci sau romani, n-are nici o importanţă. Suntem români şi punctum!». Cu atît mai mult miturile nu au o valoare azi. / Le-am putea însă da — e o altă problemă/.
4) Săracu Lupu! Deştept fiind, a încercat o soluţie şi pentru întrebarea fundamentală / cea identitară/ de la Răscrucea proştilor. A devenit «malicic dlea bitia» / cine îmi spune cum e pă româneşte?/. Toată lumea «bună» îl critică, de fapt îşi exibează patriotardismul, că altfel cum so faci? Se vorbeşte despre schimbarea părului… Mă miră că nu se citează vorba despre lupul pe care oricît l-ai hrăni, totuna trage cu coada ochiului la pădure… Cît va răbda Lupu? Flămînd /n-are un post pe măsură/ şi bătut de cei pe care i-a adus la putere, greu de crezut că nu ar trage cu ochiul spre tufişurile politice… De presupus că e şi curtat.
5)Nasc şi la Basarabia Herzeni!. Herţene, de fapt. Adică Maria Herţa ot Ialoveni, care face şi editoriale la VB; uneori spune şi lucruri bune. Dar ultima intervenţie în care dă alt nume manipulării /din pudoare? / nu mi-a plăcut, dar a fost pe gustul redacţiei probabil datorită şutului ce i-l dă aceluiaşi Lup. Şi nu unul Lupu foloseşte tehnologii. Nu încearcă să ne prostească cu eşarfe albe un Petrenco /cu cu/? Alţii cu verzi, alţii cu roşii. Ne au de boi şi chiar suntem dacă acceptăm această abordare, le permitem să ne proceseze/ prostească în aşa mod.
Iurie Ţurcanu