tanioc l-a sunat pe dorin şi cu voce plângăciosă, i-a zis:
- eu niciodată n-o să te uit,dorin, şi amu tot la tine mă gândesc. înainte de a te suna mă gândeam la tine chiar.
- fain.
- tu amu eşti cu cineva?
- da.
- bravo. aşa şi trebuia să fie. eu mă mărit, dorin.
- ok.
- da’ o să fim prieteni pe mult timp, aşa-i? eu am puţini prieteni, dorin…
- da, de ce nu.
- cât mă bucur că te-am întâlnit. un om adevărat eşti, dorin. aşa mi-e dor de tine câteodată…
- şi mie.
- hai să ne vedem în weekend.
- hai. vii cu viitorul tău soţ?
- păi…dorin…cum aşa…de ce să vin cu el…?
- pentru că te fut dacă vii singură.
- tu nu înţelegi că eu mă mărit? hai pa, mai vorbim noi.
- pa
peste câteva zile, dorin îi trimite un mesaj lui tanioc: „am cumpărat azi un suvenir pentru un amic. pe el e numele tău. e foarte frumos. ai mâini de aur! baftă.”
trec 12 minute, şi din buzunarul lui dorin se aude cunoscuta melodie “ăsămăska prişla…piupiupiu…”:
„dorin, eu mă căsătoresc. nahui îmi scrii tu mie, dorin. uită-mă, te rog. sper să nu te mai văd niciodată. ”