Mi s-au întipărit în ochi privirile ciudate, lungi, întrebătoare ale oamenilor de pe străzi. Cred că mai bine i-aș închide și aș merge orbecăind decât să mai simt că-mi e străpuns irisul de ei. Am ajuns să urăsc și să iubesc oamenii. De fapt nu-i iubesc, doar că mi-e dor de ei. Am început să merg cu privirile în jos, căutând pași prin zăpada murdară, prin bălțile de apă de pe străzi sau