Na, c-am făcut-o şi pe asta. Am aflat ce a fost mai întâi, oul sau găina? Se pare că… găina. S-o luăm logic. Cică, găinile din fermele avicole, care stau în cuşti de 8 metri pătraţi, în număr de 36 într-o cuşcă, sunt foarte stresate. Cum de ce? Voi cum v-aţi simţi dacă aţi trăi toată viaţa într-o cuşcă mică şi a-ţi fi obligaţi să vă ouaţi zilnic câte un ou? Stresat, nu? Iată, şi găinele sunt stresate. Iar dacă pasările au o viaţă stresată - ouăle sunt la fel de stresate. Potrivit oamenilor de ştiinţă conţin un hormon al stresului. Numai că, vedeţi voi, dacă oul se stresează, găina nu are nici dracu. Este demonstrat ştiinţific (Sic!). Concluzia, găina condiţionează starea şi existenţa oului, nu invers. De aici rezultă că aceasta a fost mai întâi, nu oul. Iată, aşa.
De altfel, am făcut şi un reportaj despre stresul găinilor din cuşti. De dragul găinilor m-am costumat - sa am acces în “casa” lor. Mă vedeţi la 00.46 în imaginile de mai jos. Acum, serios. În România a început o dezbatere adevărată: cât de stresate sunt găinile? Cât de rău ne afectează hormonul stresului. Habar nu am. Poate le trimitem la psiholog, să se ouă mai lejer. Nu ştiu.
Eu, de pildă, sunt un consumator activ de ouă crude. Şi le beau cel puţin unul pe zi. Că au “E”, că au hormonii stresului - nu-mi calc pe inimă, le consum în continuare. Nu mi-e frică. Am o teorie a mea: teoria oamenilor ciudaţi rău. Contemporanii noştri consideră că produsele alimentare din zilele noastre sunt otrăvite cu “E”-uri, consideră că strămoşii o duceau mai bine, mâncau numai hrană naturală. Paradoxal, dar strămoşii noştri abia atingeau 60 de ani. Pe când noi o huzurim până pe la 90. Acum, reportajul.
Producatorii de oua isi apara drepturile in instanta. Cer 1,5 milioane lei