În Timpul, Dan Dungaciu scrie despre importanța scutului Pro pentru România. Este un articol mai rar în presa de la noi, pentru că puțină lume scrie despre scutul anti-rachetă american. În linii mari, cele expuse în articol coincid cu poziția oficială a SUA exprimată la diversele întâlniri la nivel înalt cu diverși demnitari ruși. Există câteva puncte în articol, cu care totuși nu sunt de acord în totalitate: rolul SUA în destrămarea URSS, lipsa unei legături între conflictul transnistrean și PRO și consecințele amplasării PRO pe teritoriul României.

SUA și destrămarea URSS
Dan Dungaciu scrie “cu un buget militar enorm, de 400 milioane USD anual, vreme de opt ani, administraţia americană a supus Moscova unei presiuni la care aceasta nu avea cum să facă faţă. URSS a intrat în colaps, iar americanii au câştigat detaşat Războiul Rece. Aceasta a fost una dintre funcţiile principale ale „războiului stelelor”.” Ideea că SUA a determinat colapsul URSS este foarte populară în SUA, dar din păcate nu corespunde întru totul realității istorice. URSS s-a destrămat pentru că în republicile baltice, Moldova și Georgia, elitele politice și o mare parte din populație s-au împotrivit semnării noului Tratat Unional propus de către centru, adică Moscova. Acest lucru a fost posibil datorită încercărilor gorbacioviste de a reforma sistemul sovietic. Într-adevăr URSS a pierdut cursa înarmărilor, însă în termeni cauzali nu există o legătură directă între pierderea cursei înarmărilor și colapsul URSS. După criza rachetelor din Caraibe, ambele superputeri au înțeles că trebuie să reducă din arsenalul nuclear și să coopereze pentru a evita un război nuclear, în consecință cursa înarmărilor a rămas importantă, dar SUA și URSS au început să coopereze mai mult. Deci, cauzele destrămării URSS au fost domestice, iar SUA a fost un factor important, dar secundar. Cu alte cuvinte, SUA nu a contribuit la faptul că zeci de mii de moldoveni au ieșit în stradă în 1989 la Chișinău. Poate că nu aș fi reacționat, dar de multe ori observ că popoarele mici tind să-și diminueze propria capacitate de a influența istoria.

Pro și conflictul transnistrean
Dan Dungaciu mai scrie: “În realitate, ceea ce trebuia subliniat era altceva. În primul rând, prezenţa scutului şi soluţionarea problemei transnistrene nu au nicio legătură, iar cei care folosesc scutul ca o scuză se fac a uita că aproape 20 de ani nu exista scut american în regiune.” Sigur, inexistența scutului nu avea cum să influențeze soluționarea conflictului, dar odată cu apariția scutului în România, legătura dintre soluționarea conflictului transnistrean și amplasarea scutului este făcută de către elitele transnistrene și Moscova. Drept dovadă servesc declarațiile lui Smirnov de la Moscova făcute la 15 februarie. Smirnov a fost la Moscova și a declarat că este gata să accepte Iskander-urile ruseși în Transnistria. Cred că ar trebui să reflectăm serios asupra acestor declarații; pot fi simplă bravadă transnistreană sau amenințări reale, dacă acceptăm ideea că prin gura lui Smirnov vorbesc rușii. Rușii au amenințat anterior că vor plasa rachete în Kaliningrad în circumstanțe asemănătoare, dar Transnistria este un Kaliningrad necontrolat și deci este gata să accepte mai multe riscuri. Transnistrenii cu rachete Iskander parcă nu pare un viitor prea luminos pentru Moldova, dar nici pentru România, Ungaria sau Ucraina. Totuși sunt optimist și cred că Rusia nu va transmite niciun Iskander transnistrenilor la fel cum nu a îndrăznit să le amplaseze în Kaliningrad.

Soluție de securitate
Dan Dungaciu mai scrie: “În al doilea rând, devine tot mai limpede astăzi că RM nu are, de fapt, nicio soluţie de securitate.” De acord cu această evaluare. Pe de altă parte, mă întreb care ar fi soluțiile? În opinia mea în afara NATO, Moldova nu are cum să aibă soluții de securitate proprii, din simplu motiv că sunt prea costisitoare. În acest sens aș fi fost bucuros să găsesc în articol argumentul că sistemul anti-rachetă “Patriot” din România va apăra și Moldova.

Strategia AIE pentru Rusia
“În al treilea rând, strategia Voronin de negociere a Chişinăului cu Moscova, prin abandonarea poziţiilor ce i-ar fi putut aduce forţă de negociere – apropiere de UE şi NATO – a fost o greşeală majoră care astăzi dă „roade”.” De acord și cu această afirmație, dar aștept să văd strategia AIE pentru negocierile cu Moscova.

Bun pentru România, dar pentru Moldova și Ucraina?
Concluzia analistului legată de consecințele pentru România mi se pare exagerat de optimistă. Nu este clar la ce se referă autorul când scrie “deşi scutul are valenţe strict defensive, politic acesta marchează, dincolo de integrarea euroatlantică, episodul cel mai semnificativ pentru sporirea prestigiului şi a puterii de negociere a României inclusiv pe dimensiunea răsăriteană.” Da, în schimbul plasării instalațiilor anti-rachetă Pro pe teritoriul său și ulterior a unei baze militare pentru protecția acesteia, România ar trebui să obțină mai multă putere de negociere pe dimensiunea estică. Dar în raport cu cine? Oare în raport cu Polonia, care găzduiește același tip de instalații? Putere de negociere cu Rusia sau cu SUA? Au obținut Polonia și Cehia prestigiu în urma faptului că au amplasat elemente Pro? Nu cunosc, nu am auzit, nu prea.

Aș spune că modul în care s-a decis plasarea elementelor Pro pe teritoriul României arată că România alături de Polonia este unul dintre cei mai fideli aliați ai SUA din Europa. În Cehia, situația este mai complicată. Mai rămâne de văzut dacă statele europene care participă la Pro se vor bucura de sporirea prestigiului și a puterii de negociere. Deocamdată Europa este divizată între un Est fan al SUA și o Europă de Vest, care dă semne că s-a cam săturat să asculte indicațiile de la Washington. Dar scutul îi va proteja atât pe unii, cât și pe ceilalți. În fine, chiar dacă este poate greu de acceptat pentru unii, s-ar putea ca în acest caz ceea ce este bine pentru România să nu fie la fel de bun pentru Moldova. Adică, separatiștii transnistreni ar putea să obțină rachete rusești cu o rază de acțiune de la 250 la 500 km ca răspuns la decizia României de a plasa Pro pe teritoriul său. Cu alte cuvinte raza de acțiune a acestor rachete include Chișinăul și Iașiul, dar nu include Bucureștiul. Oare cum ar reacționa Ucraina lui Ianukovici în această situație? Bănuiesc că nici ei nu ar fi prea încântați de ideea unui Smirnov cu un Iskander în buzunar.