Citeam ieri în presa din România și din Basarabia că a fost deschis podul Rădăuți-Lipcani, punct de trecere a frontierei româno-române. Acest lucru ar fi trebuit să se întâmple de muult timp! Sârma ghimpată de pe Prut e o rușine, ca o înfierare pe chipul Basarabiei. Ne-a ținut departe și totuși aproape de românism, de cultură și adevăr mult timp. De câte ori trec Prutul să vin de acasă acasă, gardurile acelea de sârmă mi se par asemănătoare cu cele ale unei închisori de maximă securitate. Pe cine și de cine ne apărăm?! Mă bucur că în sfârșit lucrurile par să revină la normal în Republica Moldova. Știu că mulți dintre noi privesc actuala conducere cu multă neîncredere, cu suspiciune. E absolut firesc să fie așa. După ce ani de zile am fost îndopați cu minciuni și neadevăr, acum cu greu mai avem încredere. Dar e un început. Eu am încredere în oamenii care i-au înlocuit pe comuniști. Nici ei nu sunt perfecți, dar cred că merită sprijinul nostru, al cetățenilor. Mulți dintre noi îi acuză că nu se vede nici o îmbunătățire a situației în țara noastră. Nici să nu o așteptați prea devreme. Trăim într-o societate coruptă până în măduva oaselor. Școlile noatre sunt în stare deplorabilă, drumurile adevărate gropi. Schimbarea nu va veni peste noapte, nu foarte ușor. Din păcate nu ne-am născut în Franța sau Anglia să facem parte dintr-o societate educată, cu simțul răspunderii și care are grijă de ea însăși. Nu. Ne-am născut la răscruce de imperii, am fost secole la rând folosiți drept monedă de schimb pentru tot felul de târguri rușinoase. Suntem, cum ar spune mulți dintre noi, cu 100 de ani în urmă. Poate că e bine într-un fel. Suntem cu ceva pași în urma altor societăți și avem ocazia să preluăm modelul lor, dar să-l îmbunătățim. Să ne croim propriul profil și propria soartă. Pașii făcuți înainte sunt mărunți și poate pentru moment aproape nesemnificativi. Dar pentru un observator atent, e ceva mai mult decât atât. În primul rând a reapărut speranța și libertatea de a vorbi. Iar faptul că se scoate sârma ruginită de vreme și amintiri dintre cele două Românii, e un salt, nu un pas. Vor urma și alții și altele mai importante. Vom mai și greși. Vom descoperi printre noi și trădători. Fără aceste lucruri nu există bine și schimbare. Acceptăm și înțelegem binele doar în raport cu răul. Eu cred că următorii pași vor fi mai siguri, mai stabili. Eu cred că începutul se derulează deja și că suntem cei de care depinde până unde și cum vom ajunge. E timpul să gândim cu propriul creier și să decidem doar pentru noi.
…a fost deschis podul Rădăuți-Lipcani. Deschideți și podul de la Țiganca și pe cel de la Giurgiulești. Vă imaginați măcar câte familii au fost despicate în două odată cu instalarea odioasei sârme ghimpate pe Prut? Știți câți oameni s-au trezit peste noapte cetățeni sovietici când Basarabia a fost înfășurată în ghimpi? E timpul ca aceste răni să-i fie vindecate și cicatrizate.