De azi înainte, bulevardul Renaşterii se va numi bd. Grigore Vieru. Iniţial, în afară de bd. Renaşterii, intrau în calcul şi bd. Moscova şi str. Puşkin. Consiliul municipal a votat însă pentru alegerea bd. Renaşterii. O spun tranşant: nu sunt de acord. Mai mult ca atât, sunt dezamăgit de hotărârea adoptată de consiliul municipal.
Să fie clar din start. Eu susţin redenumirea unei străzi importante din capitală cu numele lui Grigore Vieru, însă acest lucru trebuia făcut în dauna denumirilor străine nouă ca tendinţă şi valori. Ce am făcut noi astăzi este să înlocuim un simbol sacramental cu altul. Cu alte cuvinte, în loc să mergem înaine, noi am ales să ne oprim pe loc. Înlocuind un simbol cu altul, rămânem doar cu ce am avut până acum, or, se simte necesitatea acută de a reveni la spiritualitatea proprie nouă.
Simbolul Renaşterii ni se asociază cu: 1. pe plan internaţional – curentul de înnoire socială şi culturală european din evul mediu, care a avut o importantă covârşitoare pentru dezvoltarea culturii şi artei mondiale; 2. pe plan local – renaşterea naţională din R. Moldova din 1989, căreia îi datorăm schimbarea majoră care a avut loc la începutul anilor 90′ .
Concluzia – este greşit de a restrânge (lungimea bulevardului va fi scurtată în urma deciziei) această semnificaţie simbolică ca denumire a unui bulevard din centrul Chişinăului. Soluţia, în opinia mea, este următoarea: redenumirii străzii A. Puşkin în str. Grigore Vieru. De ce? Pentru că este o arteră importantă, aflată chiar în inima capitalei, iar atribuirea numelui lui Grigore Vieru ar fi extrem de oportună datorită “continuităţii poetice” a denumirilor străzilor paralele. Să mă explic: avem în centrul Chişinăului strada Vasile Alecsandri, apoi Mihai Eminescu. Logic ar fi să urmeze Grigore Vieru, pentru a-i plasa pe cei 3 giganţi ai literaturii române alături (făcând abstracţie de str. Vlaicu Pârbălab, care se află între str. Eminescu şi str. Puşkin). În opinia mea, poetul rus A. Puşkin, fără a-i neglija opera de o valoare universală şi indubitabil valoroasă, nu are dreptul moral de a avea o stradă ce-i poartă numele chiar în inima Chişinăului. Explic şi de ce, invocând “sentimentele” sale faţă de Chişinău şi modul de a trata oraşul care l-a găzduit în exilul său, exemplificând prin următoarele versuri:
“Prokleatîi gorod Kişinev!
Tebea braniti iazîk ustanet,
Kogda-nibudi na greşnii krov
Tvoih zapacikannîh domov
Nebesnîi grom, konecino greanet…“,
ceea ce româneşte înseamnă:
“Blestemat oraş Chişinău,
Am obosit să-ţi zic de rău.
Cândva pe-acoperişul tău,
Peste-ale tale case slute
Va bubui un tunet greu!“,
sau despre caracteristica făcută nouă:
“Sredi neistovîh ţîganok
Ia, kak Orfei sredi vakhanok.
V crugu koketok moldovanok,
Pojalui, Bog sredi bolvanok.
Zato mej grustnîh moldovan
Ne lani v ovraghe livinom.
Vernee, lev mej obezian.
Ia – koni arabskii Alimadan
V smirennom tabune oslinnom.“
ceea ce în română ar însemna:
“Printre-ale ţigănimii mutre
Eu sunt Orfeu ca printre cutre.
Eu printre moldovence proaste
Sunt Zeu al vechilor năpaste.
Iar printre moldoveni sunt eu
Nu căprioară, dar un leu.
Mai bine zis, printre maimuţe
Sunt leu şi cal de Almadan,
Tu al măgarilor tăpşan.“
Revenind la alegerea unei străzi care ar trebui să poarte numele lui Grigore Vieru, consider că soluţia perfectă este str. Puşkin.
A doua variantă reuşită ar fi bd. Moscova, unde poetul a locuit o perioadă. Este o arteră importantă a capitalei, fiind bulevardul central al sectorului Râşcani.
Judecând după amplasarea celor 2 străzi, deducem că pentru noi Puşkin este mai important ca Vieru (!). Click penru a mări
Ştiu că s-a discutat intens, urmărindu-se de a găsi o soluţie viabilă, factorii de decizie consultându-se şi cu familia regretatului poet (Gr. Vieru a locuit o perioadă şi pe bulevardul Renaşterii), însă numitorul comun/finalitatea la care s-a ajuns nu mi se pare cea mai reuşită. Cu toate că exista riscul de a stârni nemulţumirea ruşilor din R. Moldova, consider că trebuia de făcut acest pas (redenumirea străzii Puşkin în altă parte a capitalei). Nu mai putem bate pasul pe loc!
PS – Salut amplasarea bustului poetului pe Aleea Clasicilor, deciziile de a evacua monumentul comsomolului leninist de pe bulevard şi de a-i atribui denumirea de “Piaţa Renaşterii Naţionale” cercului de la capătul bulevardului (construirea casei memorial ş. a.).