hmmm, și nu te interesează daq e om rau sau bun? daq e înțelept sau prost? sau daq se îmbracă aiurea? (cosânzeana)
Lupul are atâtea variante de răspuns, din atâtea perspective diferite, la întrebarea de mai sus, încât ca şi măgarul lui Buridan, care moare de foame între două căpiţe de fân, se uită tâmp la monitor şi nu ştie cu ce să înceapă. Cred că o să încep prin a spune că atunci când îmi place cineva, mă păleşte o sete de cunoaştere şi o putere de concentrare atât de mare, că m-ar invidia o întreagă academie de ştiinţe. Mă interesează cum este omul, cu ce interese trăieşte, şi ce-i în mintea lui. Este o răutate? That’s sweet. Nu străluceşte prin inteligenţă? Excelent, n-aş putea sta o zi lângă un deţinător de Nobel, m-aş plictisi de moarte. Ador maleficii mititei, fără o minte luminată, care se îmbracă aiurea. Ştiţi voi, din ăştia care pun pe Facebook un status la marginea mlaştinii un semn de circulaţie, pe care scrie: Căpcăun fioros, acces interzis. 
Am uitat să vă spun: lupul are o fire ludică şi este pasionat de tot felul de jiucărele însufleţite. Şi dacă tot a început isteria de Valentine şi toată romantica demonstrativă cu roze, inimi şi alte cadouri, profit de moment şi recunosc cu laba pe inimă că obiectele nu mă interesează. Nu-mi plac trandafirii roşii, nu port brăţări şi inele, blană am deja, produsele cosmetice le arunc (de regulă) neîncepute odată la 2 ani. Şi nu caut un generator de asemenea obiecte simbol. Ceea ce se înţelege “la moldoveni” prin un bărbat cu suflet bun [sentimental şi melodramatic] şi înţelept [conformist şi tragicomic] îmbracat ca lumea [costum la birou, blugi în weekend, adisaşi la sală] mă face să 1) casc 2) mănnervează şi 3) nu-mi trezeşte respect sexual. Dar eu îs ţicnită rău, şi nu spun nimănui “fă ca mine”.