Să zicem că am un blog. Poate fi şi site. Iar această pagină de pe net face mişto de toată lumea. De la Papă, la politicianul, care a fost prins în pat cu amanta. La un moment dat, decid să inventez o ştire. Mai curând să inventez o altă ştire, pentru că tot ce scriu este NEADEVĂRAT. Aşadar scriu, de pildă, că Armata Română a făcut-o lată şi în loc să trimită ajutor umanitar, constând în 20.000 de kg de mâncare şi un batalion de soldaţi în Haiti, ţara devastată de cutremur, l-a trimis în Tahiti. Dar Haiti se află în oceanul Atlantic, iar insula Tahiti, fostă colonie franceză, este fix în partea opusă a Pământului, în oceanul Pacific.
O ştire mai mult decât interesantă. O ştirea haioasă, care permite audienţei să se hăhăiască de incompetenţa Armatei Române. Spunem din nou că, noi, românii suntem de rahat, că iarăşi ne-am făcut de râs în faţa lumii… Bla-bla-blaul care se comentează cu această ocazie de obicei. Culmea, deşi ştirea este trucată şi incredibilă, există proşti ca noaptea fără lună ce o cred adevărată. Printre aceşti nătângi şi o groază de jurnalişti troglotiţi. Fără să stea pe gânduri şi fără să mai sune la Armata Română, căci de ce să consume minutele pe ceva inutil, aşa-zişii ziarişti preiau informaţia, o trântesc într-un articol şi o publică. Aceşti pseudojurnalişti angajaţi ai diferitor agenţii, televiziuni străine, de prin Columbia, Rusia perpetuează falsul. În mai puţin de două zile, ştirea se întoarce în România. De, trăim într-un sat global în care nimic nu mai este un secret.
Numai că, odată ajunsă în România, ştirea vine din partea unor agenţii mari, de încredere. Astea nu pot să greşească, îşi spune vreun redactor printr-un ziar avid de ceva bun de pus în primă pagină. Aşa încep să zbârnâie telefoanele Armatei Române. De voie, de nevoie, bravii noştri soldaţi trebuie să-şi apere onoarea. Aşa că publică un comunicat oficial prin care dezmint că ar fi încurcat vreodată Tahiti cu Haiti. Încurcate sunt căile unui zvon, unei bârfe, unei ştiri false. Credeţi cumva că lucrul povestit de mine mai sus este imposibil? Greşiţi. S-a întâmplat recent în România.
De altfel, la urechile mele de jurnalist, “ştirea” a ajuns în repetate rânduri. Mai întâi de la cineva, care a auzit de la altcineva, care a vizitat recent Ucraina. Acolo toţi râdeau de Armata Româna, care a încurcat borcanele. Apoi, am aflat de la altă persoană ce mi-a spus că are un link, trimis de cineva din Chişinău, cu o poveste incredibilă despre Armata Română. Dar, când am auzit că ruşii citează site-ul românesc de ştiri inventate www.times.ro m-am prins de farsă şi am râs pe săturate.
Acum, concluziile. În primul rând, nu tot ce scrie pe internet este adevărat. În al doilea rând, când auziţi de ceva incredibil, nu credeţi. Incredibil înseamnă de necrezut. Ştiu că mass-media a acreditat formula “incredibil, dar adevărat”, alterând semnificaţia cuvântului. Totuşi, aveţi un cap pe umeri, folosiţi-l. În al treilea rând, este de neânchipuit că după toată această poveste, Armata Româna “a pornit războiul” cu site-ul ce a dat, a inventat ştirea. Cel puţin, în comunicat se vorbeşte despre nerespectarea de către acest site a codului deontologic. Cum rămâne însă cu pseudojurnaliştii din afară? Cei care au preluat ştirea? Agenţiile de presă, televiziunile străine, nu vor primi o depeşă prin care li se vor cere să dezmintă informaţia? Adevărul este că, Armata Română a cam pierdut războiul informaţional, iar în joc le este propria imagine.