Aspect cantitativ:

Dacă presupunem situaţia absurdă că iniţiativa lui Ghimpu este acceptată, participarea în campania de la sfârşitul anului 2010 a copiilor minori de această vârstă nu ar avea absolut nici un impact asupra rezultatelor alegerilor.

Biroului Naţional de Statistică, din păcate, nu prezintă datele cu privire la numărul de copii născuţi în anul 1994, însă datele din 1995 (21712 de copii născuţi vii) ne pot sugera că în aceşti ani s-au născut în mediu de 20 de mii de tineri. Respectiv, avem o masă electorală de 40 de mii.

Potrivit CEC, în anul 2009 în Republica Moldova 2708381 de persoane aveau drept de vot şi presupunem că până la sfârşitul anului 2010 situaţia nu se va schimba radical.

Adăugăm la această cifră cei 40 de mii de copii între 16 şi 17 ani şi obţinem 2748381 persoane cu drept de vot.

Aparent, avem un tabel complet, însă nu am luat în consideraţie unul din cele mai importante elemente: numărul de persoane care decedează anual.

Dacă ne conducem de datele BNS, în perioada 1999-2007, în Republica Moldova anual decedează în mediu 40 de mii de persoane. Printre cei decedaţi sunt şi minori sub 16 ani, însă numărul lor este nesemnificativ.

Aşadar, scăzând cei 40 de mii, revenim la cifra iniţială: 2708381. Deci, putem spune că numărul aproximativ al persoanelor cu drept de vot nu se va schimba. Se va schimba doar componenţa masei alegătorului.

Procentual, cei 40 de mii de tineri nu reprezintă decât 1,5 la sută din totalul persoanelor cu drept de vot, iar dacă s-ar lua în consideraţie şi rata de participare, această cifră ar putea fi cu mult mai mică.

Cu titlu de informaţie: De notat că rata natalităţii este mai mică decât rata mortalităţii, respectiv numărul tinerilor scade, iar cel al bătrânilor creşte. Este foarte posibil ca în viitor acest factor să influenţeze cel mai mult situaţia politică din ţară.

Aspect calitativ:

Perioada de adolescenţă este caracterizată de o criză de identitate care provoacă atât conflicte cu maturii, cât şi conflicte interne. Este o perioadă în care tânărului îi este foarte greu să se pronunţe asupra propriilor sale dorinţe, idealuri, necesităţi. Iată de ce această perioada este însoţită de stări adeseori depresive.

Vârsta de 18 ani, condiţie pentru exercitarea drepturilor depline a cetăţeanului este una convenţională şi nu ţine neapărat de anumite criterii psihologice sau biologice. Este important de ştiut că în trecut, în societăţile tradiţionale nu exista frontieră clară, un criteriu de vârstă care ar desemna sfârşitul copilăriei şi începutul vieţii mature.

Trecerea de vârstă deseori avea loc atunci când acest lucru era decis de maturi, ierarhic superior în familie sau altă organizare socială: bunelul, tatăl, mama, unchiul, conducătorul de trib etc.

De obicei, trecerea era simbolizată de un ritual sau test de maturitate (înmânarea unor distincţii, însemnare pe corp, participare la război, la vânătoare). Aceste ritualuri de trecere aveau drept scop uşurarea trecerii de la un nivel la altul, evitând stări de criză identitară.

În societatea contemporană, unul din fenomenele importante pentru trecerea dintr-un grup de vârstă în altul reprezintă absolvirea liceului şi înmatricularea la facultate, care are loc de obicei la vârsta de 18 ani. Este un moment în care au loc schimbări importante în psihologia tânărului, care ieri a fost licean, astăzi student.

Diferenţele dintre un student şi licean sunt destul de vizibile atât în comportament şi vestimentaţie, cât în capacitatea de exprimare a ideilor.

Masa tinerilor de 16-17 ani reprezintă preponderent tinerii de liceu, incapabili să exprime o opţiune valorică, incapabili să poarte responsabilitate pentru propriile sale acţiuni, cu atât mai mult să se orienteze în spaţiul politic.

Tuturor trebuie să fie clar că o astfel de categorie de „alegători” nu poate reprezenta o voinţă politică, respectiv nu poate să-şi asume dreptul de vot.