Astăzi pentru mine e o zi cu două sărbători: una de doliu, regrete triste după marele poet trecut în nemurire, Grigore Vieru, care prin poeziile sale ne-a trezit conştiinţa de mândrie naţională, ne-a servit călăuză pe tot parcursul vieţii în lupta Mişcării pentru Renaşterea Naţională, ne-a îndrumat, ne-a arătat calea spre acel an 1989 şi mai departe până la evenimentele din 2009 pâna la biruinţa asupra comunismului.Versurile lui ne vor lumina de veacuri calea sufletelor noastre, aşa cum astăzi ni s-a luminat de dimineaţă, ascultând melodia pe versurile poetului, Imnul Neamului la TV 1, iar chipul său ne va lumina din ceruri aidoma Luceafărului eminescian…
A doua sărbătoare din ziua a 14 a lui februarie este o sărbătoare de bucurie- scriitorul nostru român basarabean din Canada, născut în Vărzăreşti, Ovidiu Creangă împlineşte respectabila vârstă de 89 de ani, om de ştiinţă şi cultură, scriitor al Adevărului, un Om de un optimism şi voinţă colossal de mare.
– Vreau să nu părăsesc această lume până nu văd iarăşi România Mare frumoasă ca o medalie şi cu Sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa – scrie Domnia sa în “Literatura şi arta” de la 14 ianuarie 2010. Multă, multă sănătate şi vis împlinit, bunele Ovidiu Creangă şi la omagierea vârstei de 100 de ani să te vedem tot aşa: sănătos, optimist şi plin de speranţe.
O zi cu două sărbători.
S-au întâlnit la Chişinău în 2005 ca fraţii. Două inimi, două destine. Au plâns împreună destinul României Mari şi României Mici; au cântat Limba şi Istoria noastră, au visat Libertatea României întregite. Două Destine şi o Credinţă. Două destine şi oSperanţă. Două destine şi aceiaşi rădăcină – România Mică.
Iacob Cazacu-Istrati
Orhei
