Înainte de a face asta, toți îl considerau ca frate… Avea o responsabilitate deosebită încredințată. Se numea pe sine ucenic al lui Hristos. Oriunde mergea spunea ca face totul în numele Dumnezeului Adevărat. Tupeul cu care spunea despre Evanghelie, îți distrugeau orice sentiment de neîncredere și te făceau să-l crezi aproape sfânt. Făcea ucenici, dar numai nu ai lui Isus. Avea autoritate deosebită și nu accepta faptul că poate greși. Dar aparențele nu puteau estompa realitatea. Pe lîngă mulțimea de neajunsuri și păcate mai avea unul, mai oribil decît toate. Iubea banii mai mult decît oamenii. Ar fi vîndut relații, prietenii, încrederea acordată pentru niște prăpădite de monede. Ajunsese să-și depărteze ucenicii, prietenii pentru că nu voia să împartă banii cu ei.
Și nu doar atît… În încrederea lui de a fi un mare lider, sau de mic dumnezeu, s-a gîndit că a minți este prea puțin. Banii erau tot ce mai conta pentru el. A hotărît să-și vîndă prietenii pentru bani, și a găsit și modalitatea. Folosea expresia „să facem pentru Domnul”, deşi nu spunea că acel „Domn” era chiar el. Şi a făcut-o. Şi-a vîndut prietenii, dar răsplata a fost pe potrivă.
Îl ştiţi cumva?
Este Iuda Iscarioteanul, sau poate nu…?
