Iniţial, relativ recenta convocare extra-ordinară şedinţă a consiliului pedagogic (SP nr.9) m-a nedumerit un pic, prin însuşi faptul urgenţei, extra, iar punerea pe tapet a ordinei de zi: Decizia Ministerului de învăţământ de a retrage bursele elevilor (şcoala profesională), în proporţie de 30 la sută, chiar m-a derutat. Eludând cuvântul preliminar, s-a purces la şedinţa Deciziei din ziar, apoi de tot lejer s-a trecut la dezbaterea proiectului criteriilor şi modului de retragere a burselor (proiectul prezentat de direcţia şcolii). Tocmai aici luase maştere discuţii, opinii, controverse, în final soldate cu votul: majoritatea pro, 2-3 abţineri şi un vot – contra. A triumfat democraţia, dar nu şi corectitudinea. Implementarea pragmatică a baremului în viaţa grupei grupei m-a deziluzionat. În ochii celor 7 elevi din grupa mea “fără vină” vinovaţi, lipsiţi de burse, am zărit lacrimi, dezamăgire, disperare, ură faţă de maistrul lor. Mă întreb: pe ce s-a mizat când s-a acceptat o astfel de decizie? E o binefacere, o ieşire din criză. Sau poate e un abuz?
Un răspuns pertinent din partea oamenilor legii m-ar face imparţial şi implacabil la următoarele operaţii de retragere a burselor din grupa mea.
L. Bâcu, maistrul grupei nr. 2