Cea mai mare eroare logică a „moldoveniştilor” este momentul în care aceştia încearcă să opună identitatea de „român”, identităţii de „moldovean”. Greşeala constă în simplul fapt că spre deosebire de alte naţiuni, etnonimul de „român” desemnează doar o identitate abstractă, generală care reuneşte mai multe grupuri subetnice formate datorită diverselor procese istorice, în diverse regiuni româneşti. Indivizi care ar purta doar identitatea de român, pur şi simplu nu există.

Atunci când vorbim de etnosul românesc, ne referim, de fapt, la ansamblul mai multor subetnosuri: munteni, moldoveni, ardeleni, olteni, basarabeni, bucovineni. În afara acestor grupuri, noţiunea de „român” nu are nici un sens.

Chiar dacă român este născut în afara hotarelor României sau Republicii Moldova, acesta îşi moşteneşte subetnosul. Exemple vii sunt destule în SUA, Germania, Italia şi în alte state unde există comunităţi puternice de români. Ardeleanul rămâne a fi ardelean chiar dacă nu s-a născut în Ardeal.

În cazul în care „moldoveniştii” doresc să demonstreze diferenţa dintre „moldoveni” şi restul spaţiului românesc, ei ar trebui să efectueze o analiză a fiecărui subetnos românesc în parte comparându-l cu subetnosul „basarabean”. Pariez că în urma unei astfel de comparaţii, „moldoveniştii” ar constata, de exemplu, că basarabenii sunt mai apropiaţi mintal de ardeleni, decât de ardelenii de munteni.

În prezent, noţiunea de „român” are două sensuri: primul sens vizează apartenenţa la statul naţional român, al doilea sens se referă la recunoaşterea unităţii de tradiţie a mai multor grupuri subetnice (moldoveni, basarabeni, ardeleni, olteni, bucovineni, bănăţeni, munteni). Din păcate, această diferenţiere de sensuri nu se prea face, ceea ce permite o mulţime de manipulări a opiniei publice.

De exemplu în cadrul unei conferinţe a preşedintelui Băsescu la Chişinău, un jurnalist basarabean a folosit expresia: „cei care nu simt româneşte”, cu referire la cei care nu sunt simpatizanţi ai şefului statului român.

Un alt caz s-a petrecut în România, în timpul participării lui Traian Băsescu la un festival naţional în unul din judeţele din România. O femeie din mulţime a replicat preşedintelui român: „Domnule Băsescu, dumneavoastră nu mai simţiţi româneşte!”, referindu-se aici la lipsa unei comuniuni dintre „alesul poporului” şi naţiunea română.

Aceste nuanţe ne facem să fim puţin mai atenţi faţă de cei care fac „paradă de românism”. De cele mai dese ori, servitudinea faţă de clasa politică de la Bucureşti este mult mai antiromânească decât aplecarea în faţa stăpânului de la Moscova, Bruxelles sau Washington.

Eu nu înţeleg, de exemplu, sensul expresiei „Basarabia, pământ românesc”. La ce se referă ea? La faptul că Basarabia trebuie să fi condusă de clasa politică de la Bucureşti sau că Basarabia aparţine românilor care locuiesc în ea?