Aveam o datorie. Am scris odată un post despre prostănacul României, alias Mircică Geoană, şi vă întrebam, cum credeţi, căruia dintre politicienii de la Chişinău i s-ar potrivi o astfel de poreclă. Propuneri au fost multe. De la Voronin, la Tarlev, chiar şi Braghiş a apărut într-o nominalizare. Ultima mi-a plăcut mult. Totuşi, cred că Braghiş nu este prostănac, Braghiş este prost. Părerea mea, adică o judecată de valoare. Ce om cu facultăţi mintale normale ar propune arendarea unei părţi din ţară, fie această parte şi separatistă?
Bun, să trecem de la proşti la prostănaci. Care este prostănacul politichiei moldoveneşti după umila mea părere? După cum vă daţi seama, am stat, am cugetat mult şi adânc. Parcă mulţi viteji se arată şi se aruncă pentru a purta cu ruşine această titulatură. Totuşi, unul se distanţează în ochii mei. Este Urechean, domnilor şi domnilor. Serafim Urechean - poate fi numit prostănacul politicii moldoveneşti.
Să argumentez. Mare primar, mare. Hăituit de Voronin în timpul ascensiunii dictatoriale, Serafimuşka se transformă într-un posibil succesor al acestuia. Voronin chiar părea că se temea de el. Îi aranja dosare, îi organiza vineri negre. Vă amintiţi de reţinerile spectaculoase, în care acoliţi de-ai domnului Urechean erau săltaţi, duşi la puşcărie, ţinuţi sub învinuiri de tot felul, iar după un an eliberaţi - lipsă de probe. Dur, foarte dur. Probabil lui Urechean îi tremura rău fundul. Probabil aştepta în orice moment un scârţâit brusc de roţi, o armată de mascaţi, care să-i lege mâinile şi să fie dus în vreun beci întunecos. N-a răbdat presiunii. A părăsit fotoliul de primar al Chişinăului pentru imunitatea de parlamentar. A lăsat pradă comuniştilor primăria capitalei, televiziunea Chişinăului, radioul… A încropit un mare bloc de partide. A dus toţi rataţii politicii moldoveneşti în Parlament şi a sfârşit trădat de aceştia. Ce prostănac! Acum are un partid în putrefacţie, o funcţie neonorantă - vicepreşedinte al Parlamentului. Mai mult, sondajele spun că la următoarele alegeri nu prinde Legislativul. Cine ajunge dintr-un “fioros” oponent al dictatorului Voronin, într-un politician de duzină, ce nu are şanse nici măcar să fie votat? Simplu, doar un prostănac.