“Veniţi singuri la o parte… şi odihniţi-vă puţin” (Marca 6:31)
Luca scrie: “Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile, şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. Dar El le-a zis: “Trebuie să vestesc Evanghelia Impărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis” (Luca 4:42-43). Uită-te la viaţa lui Hristos: controlul pe care L-a exercitat, criticile pe care Le-a stârnit, comuniunea cu Dumnezeu de care S-a bucurat, apoi urmează-I exemplul!
Domnul Isus a spus “nu” unor lucruri bune, pentru a putea spune “da” lucrurilor corecte. Nu este uşor. Dumnezeu doreşte să părăseşti locul unde te afli, dar tu rămâi; sau poate El doreşte să rămâi, dar tu pleci. Acest cuvânt “pustiu” nu înseamnă părăsit, ci doar liniştit; un loc în care să te gândeşti, să te rogi, să-L asculţi pe Dumnezeu, să îţi iei energie şi să porneşti din nou. Iadului nu-i place să te vadă că te opreşti!
Richard Forester arată că în societatea contemporană diavolul este specialist în trei lucruri: gălăgie, grabă şi mulţime. Dacă ne poate ţine legaţi de cantitate, el este mulţumit. El implantează contoare în minţile noastre. Auzim ticăitul neobosit care ne spune grăbeşte-te, grăbeşte-te, timpul înseamnă bani. Dar Domnul Isus se opune curentului spunând: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Vei merge? Il vei urma pe Cel care “se ducea în locuri pustii, şi Se ruga” (Luca 5:16). O mie de glasuri îţi vor spune să nu te duci. Ignoră-le!
