Spun asta, pentru că tot ce se întampla între străzile Armenească şi Tighina este un mister, o nebuloasă pentru toate instituţiile abilitate să reglementeze desfăşurarea activităţilor comerciale. Ca fenomen, mai poate fi asemuit cu „Triunghiul Bermudelor”, întrucât exista presupuneri ca în spaţiul respectiv, ce-i drept, dreptunghiular, dispar ca prin minune impozitele care urmeaza a fi vărsate în bugetul de stat.
Unul dintre ultimele episoade ale poveştii
Premierul Filat efectueaza, într-o zi, pe neprins de veste, o vizita la Piata Centrală (exact după ce revenise din SUA). I s-a facut poftă de placinte cu branză şi, asistat de o armată de jurnalişti, merge prin galeriile pieţei, îngrijorat de cum muncesc oamenii simpli, din zori şi până-n noapte, în condiţii deloc legale, aşa cum prevede Codul Muncii. Se mai interesează şi de preţurile pentru produsele alimentare de bază, ale caror preţuri întrec cu mult limita stabilită de stat. Le cere socoteală comercianţilor. Cei din urma invocă acelaşi argument – „Hazeainul” -adica şeful, patronul, tătucul, cel care stabileşte preţurile şi condiţiile de muncă. Premierul inspector depaşeşte acest răspuns, glisând graţios pe gheaţa teatrului politic. Ce nu a sesizat încă proaspatul Prim-ministru, sau poate că a sesizat, dar nu o ştim noi, este ca majoritatea comercianţilor din Piaţa Centrală activează în baza Patentei de Întreprinzător.
Pentru cei care nu cunosc toate aspectele juridice, o Patentă de Întreprinzător este un certificat de stat, care atesta dreptul de a desfăsura o activitate comercială, prevazută în lege, pentru o perioada limitată de timp. Titularul acestui act este obligat să-şi desfasoare activitatea în nume propriu şi în interes personal, fiindu-i interzisă înstrăinarea lui, precum şi angajarea altor persoane pentru desfăsurarea activităţii. Profitul comercianţilor care detin ceea ce se numeşte “Patenta” este enorm. Anume din acest motiv a fost legiferată în perioada lui Lucinschi şi fiind valabilă pentru cel puţin încă 7 ani. Legea în cauza, aparent creată în interesul cetăţeanului de rând, pentru a-i educa spiritul antreprenorial şi a-i asigura un venit decent, a fost propusă, în realitate, de baronii pieţelor. S-au îngrosat multe buzunare de deputaţi, dar, din păcate, buzunarul public s-a cam subţiat.
Schema a devenit profitabilă din cauza faptului că activitatea de întreprinzător nu este înregistrată sau licenţiată, iar posesorul certificatului este scutit de prezentarea bilanţului financiar-contabil şi a datelor statistice, fiind scutit de efectuarea operaţiunilor de casa şi decontare. Plata impozitelor este efectuată sub forma unei taxe pentru patentă, cuantumul lunar variind între 30 si 400 de lei care, raportat la fluxul de bani cash, este o suma infimă.
Teoretic, toti cei 50 de mii de întreprizători n-ar trebui să simtă mizeria şi gustul sărăciei, pentru că acestă activitate, practicată în conditii avantajoase, poate acoperi necesităţile de consum, precum şi cele ce ţin de confortul personal. În realitate, un procent foarte mic dintre deţinătorii acestui certificat profită în mod direct de beneficiile Legii Patentei, pentru că, intervine factorul principal: „Hazeainul”. El este cel care stă în spatele detinatorilor de patenta şi, printr-o serie de operatiuni frauduloase, încasează tot profitul. Orizontul se măreşte considerabil. Un astfel de sef poate dispune de zeci de spaţii de comerţ şi deţine sute de certificate de patentă, ca urmare a unei întelegeri secrete dintre el şi persoana pe numele careia a fost eliberată patenta. În acest mod, rulajul de bani cash, neimpozitaţi, este impresionant. Patronul, care nu figurează în nici un act oficial, are la rândul său grija ca toţi intermediarii din acest proces să ramână satisfăcuţi. Poliţia pieţei, care desfăşoară aceleaşi activităţi comerciale, mai percepe şi o taxa de protecţie. Să nu vă mire că în centrul capitalei, în plină zi, au loc activităţi ilegale, infracţionale, încurajate de poliţie, administraţia locală şi administraţia pieţei, ultima încasând o taxă fictivă pentru chiria spaţiilor comerciale, care, în unele cazuri, depăşeşte chiria din centrele comerciale de tip “mall”. Periodic, poliţia economică organizează razii pentru a contracara comerţul ilegal sau pentru a împiedica comerciantul care nu se confomeză dispoziţiilor legale. Dar ea nu vine făra ştire. Majoritatea celor implicaţi în proces sunt informaţi din timp despre aceste razii. Politiştii colecteaza de fapt sume de bani de la şefii mai mari care, pe lângă “prestaţiile” lor de la lumina zilei, mai au şi afaceri subterane. Cine vrea să viziteze adevaratele beciuri de la Cricova, să mearga în galeriile subterane cuprinse în perimetrul străzilor Armenească, Mitropolitul Varlaam şi Tighina, unde este depozitată marfa comercializată în piaţă. În aceste depozite (multe din ele construcţii avariate) sunt stocate produsele alimentare şi de uz casnic, deşi condiţiile sanitare nu permit acest lucru. Pentru aceste focare de infecţii şi şobolani sunt percepute taxe exorbitante, care ajung în buzunarul şefilor din administraţia pietei.
Un alt aspect important este lipsa, în majoritatea cazurilor, a documentelor de provenienţă a mărfii, a certificatelor de conformitate. Bineînţeles, ca urmare a introducerii ilegale a acesteia pe teritoriul RM. Marfa nedeclarată la vamă este cumparata de la agenţi economici din străinătate, în special din Ucraina (Odessa şi Cernăuţi), care, la rândul lor, practică acelaşi tip de comerţ. Marfa achizitionată în Ucraina ajunge pe teritoriul Republicii Moldova mulţumită strânsei colaborări dintre autorităţile vamale moldoveneşti şi cele ucraineşti. Încărcătura este transportată în containere, tranzitând frontiera şi traseul de până la destinaţie, fără nici cea mai mică jenă. Cei care o fac sunt protejaţi de Politia Rutieră.
Desi nu putem vorbi despre o cifra fixă care ne-ar înfăţişa amploarea prejudiciului cauzat bugetului public (din momentul intrării în vigoare a acestei legi), putem spune, cu certitudine, că ea este una de ordinul sutelor de milioane.
Prezentul scenariu a fost descris în termeni generali şi pe înţelesul tuturor. Realitatea este mai cruntă.