Şi eu sunt împotriva maltratării câinilor, dar, în momentul când aceştia ajung să se substiuie omului, sunt pus în situaţia de a alege: ori ei, ori omul. Însă recent am realizat că datele problemei se schimbă radical. O nouă divinitate şi noi enoriaşi îşi fac apariţia în viaţa religioasă a RM: Câinele şi membrii organizaţiilor pentru protecţia animalelor. Noua divinitate este tratată cu atâta dragoste şi devoţiune de noii enoriaşi, încât îmi aminteşte de relaţia dintre o mamă şi pruncul ei. Toate argumentele că maidanezii ar prezenta un pericol real pentru viaţa oamenilor, pentru securitatea lor sunt respinse cu o sfântă indignare. Caninofilii ultragiaţi încep să turuie cam aşa: “Nu-i adevărat! Câinele este cel mai inofensiv animal de pe planetă. El este mult mai bun decât omul. El muşcă numai dacă-l zădări sau chinui!”. Şi nici prin cap să le treacă că divinitatea lor îşi deschide larg botul, muşcând cu poftă şi sete, şi dacă este înfometat, dacă-l înţeapă puricii, dacă n-are un adăpost, dacă n-are un stăpân care să-i pună botniţă şi să-l supravegheze.

Mulţi din ei au şi sfaturi foarte nostime pentru cei panicaţi de vederea unei haite de maidanezi. Normal, doar sunt atât de ataşaţi de căţeluşii lor drăguţi şi frumuşei, adevăraţi îngeraşi. Astfel, caninofobii sunt sfătuiţi să umble cu cratiţa de supă, cu şuncă, de preferat afumată, şi mici din urma lor, că să-i îmbuneze şi să creeze o legătură afectivă, să le formeze, cum ar veni, nişte reflexe de-ale lui Pavlov cu ofrandele lor, de dorit zilnice: “ia dai si lui un pic de ceva putina ciorba cu piine si ia vezi te mai musca?“. Asta cam aşa e, numai că de multe ori nici oamenii nu prea au pentru ei înşişi supă şi pâine.

Deci, după cum spuneam, caninofilii pretind că divinitatea lor nu poate să muşte pur şi simplu, din senin, doar pentru că aşa-i căşunează. Ca să ajungă la o reacţie atât de disperată, patrupedul trebuie să fie provocat rău. Iată ce susţine preşedinta unei Asociaţii pentru protecţia animalelor. Cică, copilul sfâşiat acum două săptămâni de o haită de câini, internat şi acum în spital, ar putea să fi provocat furia maidanezilor. Mai întâi ar trebui să ne documentăm serios, şi apoi să anatemizăm câinii vagabonzi. Şi în general, copii sunt sadici şi răi, să nu-i credem pe cuvânt.

Cred că are dreptate preşedinta. Copii mai sunt, apar în fiecare zi. În schimb, divinităţile apar pe lume mai rar. Uneori aşteptăm mii de ani ca să se producă miracolul. Am fi iraţionali, deci, dacă ne-am complace în ipostaza de iconoclaşti, de zeicizi din cauza unor copilaşi prostuţi şi inconştienţi.