Eh, femeile astea. Sunt răul necesar? Parcă aşa îmi zicea cineva. Nu le-aş spune “rău” la femei, nu sunt rele, ele pur şi simplu EXISTĂ. Dar nu despre asta vroiam să vă vorbesc. Să discutăm în continuare despre bărbaţi. Din titlul vă daţi seama: căutăm bărbatul ideal. Cum duminică urmează să apară un serial la nuş’ce televiziune despre soţia ideală, am zis să schimb un pic macazul.
Mai întâi să stabilim un lucru: bărbatul ideal există. Unde? În cel mai urât mirositor, cel mai murdar, cel mai beţiv, cel mai curvar, cel mai prost, cel mai scund bărbat stă pitit bărbatul ideal. Le văd deja pe doamne şi domnişoare zâmbind, unele hohotind în voie: “Bă, de data asta, ai dat-o în bară. Cum e posibil aşa ceva?“
Da, este posibil. Numai că, vedeţi voi, dragele mele, bărbatul ideal nu apare din senin. Nu. El trebuie… educat, crescut. De ce nu, chiar cu propriile mâinuţe?! Spre deosebire de voi, femeile, noi, bărbaţii suntem maleabili. Ne putem schimba spre bineeee sau… Deci, cum găseşti bărbatul ideal? Hm, simplu. Totuşi, aici simt că trebuie să mai fac o precizare importantă. Bărbatul ideal există, nu există bărbatul universal ideal. Caracteristicile unuia vor fi calitaţi pentru Ana, dar metehne pentru Alina. Fiecare femeie vede bărbatul ideal în felul ei. Cum ar veni, nu-l privim pe Brad Pitt cu ochii femeilor din lumea-ntreagă, ci cu ochii Angelinei.
Aşa. Revenind la întrebare. Cum găseşti bărbatul ideal? Cauţi mai întâi bărbatul ce se apropie de acel ideal pe care ţi l-ai conturat în căp’şor şi începi să te chinui cu el: “dă-mi mâna la coborârea din autobuz”; “lasă-mă să intru prima în magazin”; “nu pleca la serviciu cu cămaşa mototolită”. Bărbaţii care vă iubesc vor să vă simţiţi bine cu ei. Aşa că se transformă. Din nişte holtei, la care mirosul de parfum abia maschează aroma de vodkă şi odorul de transpiraţie, ajung “homosexuali” curăţeii, ce poartă pulovere în culori vii, stridente. Problema este că nu rezistă tot timpul presiunii “idealului”. Nu pot fi permanent “gay”. Într-o bună zi răbufnesc cusururile strânse de o viaţă. Ce credeaţi? Este greu să fii bărbat ideal, trebuie să depui efort, chiar cu toată “educaţia” primită.
Îmi povestea o fată despre alta fată, dar căsătorită. S-ar fi lăudat cea din urmă că a reuşit până la urmă să rezolve problema cu ridicatul capacului de la toaletă. Tot timpul îl certa pe soţ pentru asta, iar într-o bună zi, acesta a venit şi a declarat mândru că nu mai face pipi din picioare - se aşază pe vas. Încă un pas pe calea spre bărbatul ideal. Nu?
Da, şi concluzia. Femeile, oricât de mult nu şi-ar dori un bărbat ideal, în suflet, în adâncuri, îl vor în preajmă şi pe bărbatul rău. Tocmai de asta, atunci când l-au modelat, l-au dădăcit, l-au adus la starea ideală nu se simt chiar bine. Ştiţi de ce? Pentru că atunci când ne îndrăgostim, nu ne îndrăgostim de idealul pe care îl avem în cap, ci de omul pe care îl avem în faţă. Pe şleau fiind spus: când apare bărbatul ideal dispare dragostea. Sună ciudat, dar în mare parte ne îndrăgostim la fel de mult de cusururi, cât şi de calităţi. Doar un astfel de melanj ne fac diferiţi de alţi oameni. Aşa că, doamnelor, aveţi şi dumneavoastră un pic de echilibru.
ps: Am ales să scriu ceva uşor pentru weekend. Nu m-am smintit.