Minciună falsă, potrivită
Unui înger din apus,
Care seacă o mîhnită
Fire de intrus.
Falsificarea ei te zbuciumă în doliu
Ca pe un pictor îndurat de foame side sete,
În care nu mai are loc orgoliu
Ce a adus doar mii de pete.
Specialistă de a degrada plăcerea
În fine, pentru existenţa sa,
Dar care a-necat durerea,
Pentru cuvîntul, a AVEA!
Precum blestemul lui Adam
Tu ai pătruns în mine,
Tu ai furat tot ce mai am
Ca să nu spui că vine.
Furtuna dulciurilor vechi
De mucegaiuri pline,
O sa-mi adune mii şi mii perechi
Muşcînd ca din albine.
Minciună, dulce şi amară
Fără de care nu voi mai trăi,
Care te seacă şi te scoală
Pentru a nu te mai opri.
Exişti în mine, şi în tine
Şi pururi ei să-i fie faima,
Precum în muchiile venine
Acolo îţi găseşti tu spaima!