Muntele de lucruri foarte importante, cum ar fi:

"nu pot trăi fără X"
"ce mă fac dacă nu se întîmplă asta"
"mă tem că viaţa nu are sens fără x lucru"
"nu am stare dacă nu obţin asta sau ailaltă"
"nu pot dormi la noapte dacă nu ştiu"
"ce fericiţi am fi dacă..."

se transformă în nimicuri, ruşine şi vinovăţie cînd cineva, pe care îl credeam nemuritor, se opreşte din trăit. Nu-i vorba de Salinger aici, ci de un domn bătrîn, înţelept şi copilăros.