“Adio carduri” strigă mulţi studenţi din căminul 4 din Sibiu care în data de 26-27 Septembrie au încheiat contracte cu administraţia căminului. După ce fiecare a plătit taxa pentru luna octombrie, au mai trebuit să plătească 50 de lei pentru taxa de rulment şi 25 de lei pentru carduri de acces.Aceste carduri parcă au intrat în pământ, nu sunt de găsit iar când cineva întreabă unde sunt, apar tot felul de promisiuni gen:mâine, săptăm  âna viitoare, nu sunt gata de la rectorat etc. Problema cea mai mare este securitatea care este foarte proastă în sensul că oricine poate intra în cămin fără să fie chestionat sau oprit. De multe ori paznicul de la uşă fie e plecat, fie se uită la televizor sau doarme. Închiderea uşii magnetice şi deschiderea ei doar cu apropierea acestor carduri la alte cămine dau o tentă de securitate. Anul trecut în căminul 2, după doar 2 săptămâni de la semnarea contractului şi-au făcut apariţia aceste carduri ceea ce arată că ţine de nepăsare şi de proasta organizare şi nu de echipamentul tehnic.Pe lângă lipsa cardurilor, camera special amenajată pentru cei fumători de multe ori “trimite” tot fumul pe hol, făcând intrarea în cămin un adevărat test de pompier (mers drept cu vizibilitate aproape 0, ţinerea respiraţiei minim 4-5 secunde, găsirea scărilor şi multe alte disconforturi.Acum că iarna a venit, am găsit aleea doar curăţată de zăpadă dar nu şi dezgheţată sau măcar urme cum că cineva vreodată ar fi încercat să transforme patinoarul în cale de acces, astfel studenţiilor le rămâne singurul lucru, acela de a învăţa echilibristică sau tehnici de a amortiza căzătura.Nimeni nu face nimic pentru noi, dar noi trebuie să nu facem gălăgie, să plătim la timp sau să plătim dacă producem ceva pagube.Merită amintit şi faptul că în anumite camere de fete trăiau 5 persoane, în prima fază în 4 paturi iar apoi prin improvizarea unui pat, şi curios este că cea de-a cincea nu plătea nimica.Concluzia este că studentul este băgat în seamă doar atunci când trebuie să plătească şi cred ca oricare cetăţean este băgat în seamă atunci când are de plătit impozite, taxe şi facturi.Când işi cer drepturiile sunt înglodaţi în promisiuni şi în săli de aşteptare.