Un nou început … o nouă viaţă, oare? Putem spune că zilnic ne confruntăm cu câte un „begining” numai că nu stăm să analizăm de unde porneşte.
E criza unui nou început şi nimeni nu-şi dă seama de reacţiile ce se petrec fără voinţa noastră. Totul se întâmplă fără mirare, fără poftă de viaţă şi nu şti unde a decolat atâta energie. Începutul aduce în prim plan o nouă iubire trăită în păcat, un nou păcat trăit în iubire. Păcatul se suprapune noului guvern, iar iubirea nu se compară cu oamenii ce trăiesc pentru a-şi apăra ţara. Şi totuşi spre ce se îndreaptă lumea? Spre un nou început sau spre un nou sfârşit? Noi ne ducem pe acest pod sau suntem împinşi? Mii de întrebări la care nu ne răspunde nimeni … mii de întrebări pe care puţini şi le spun. Nimănui nu-i e dor de vremea de breaslă? Toţi privesc spre viitor şi speră, însă nu-şi pun problema că pentru un viitor reuşit trebuie să schimbăm trecutul? Avem cam multe datorii faţă de trecut dar cel care a trebui să recunoască îşi ascunde faţa şi neagă cu neruşinare. Iar brusc îşi întoarce privirea fiind sigur că o să cădem în prăpastia pe care vroiam s-o ocolim. Căci în România trebuie să alegem complicaţiile şi nu simplităţile. Ca de exemplu: noi, românii, trebuie mai întâi să pavăm un trotuar şi apoi să-l spargem că am uitat să montăm o conductă, în loc să facem o singură muncă şi să nu mai dărâmăm acea muncă reuşita din primă, iar de cel de-al doilea serviciu să ne batem joc pentru ca apoi să ne mirăm de ce nu rezistă materialul românesc.
Cum a ajuns soarele pe cer nu aşa ar trebui să-l şi lăsăm? Să fie independent! Dar nu, trebuie să implicăm şi natura în propaganda lor politică şi apoi sa ne mirăm de ce nu mai revine totul la normal în următoarele secunde sau minute! Ei nu se gândesc că dacă loveşti puternic un sac de box acestuia îi trebuie timp ca să-şi reia poziţia iniţială? E aşa se greu să treci pe lângă el şi să-l laşi în lumea lui? Să nu-l distrugi? Cu ce te încurcă? Nu mai poţi fi tu şmecher dacă nu-l iei la mişto pe omul de rând? Şi totuşi unde e începutul? Al cui început? Toţi ne îndreptăm spre sfârşit… şi în ziua de azi ne confruntăm cu mai multe sfârşituri decât începuturi…
Se zice că orice început are şi un sfârşit, dar se pare că un singur început se confruntă cu cel puţin două sfârşituri… E greu de crezut, dar totul se rezumă la secolul vitezei, însă totul are o valoare finită…
E nenorocire în jur şi totul porneşte de la viaţă, de la aerul pe care Dumnezeu ni-l dă, însă puţini observă, iar cei mulţi vor să acapareze totul, dacă se poate şi planeta deja distrusă de miile de gunoaie ce o populează. Şi-ntr-un final care e adevărul? Început de vise sau de realităţi? Început de optimism sau de pesimism? Început de boală sau de sănătate? Început de schimbare sau sfârşit fără rost? Răspunsul îl ştim cu toţii, însă doare şi nu ne place să-l recunoaştem pentru că e prea dur.
Oare se merită să încerci să începi ceva? Riscul e prea mare, iar sfârşitul e prea aproape. Însă dacă într-un final te poţi alege cu un premiu pe care oricine îl poate obţine prin alte mijloace? O diplomă care pentru tine valorează o avere şi lupţi din răsputeri, iar pentru altul e încă un capriciu şi într-un timp foarte scurt e şi a lui fără pic de efort. Atacaţi din toate părţile, nu te poţi simţi cu adevărat român pentru că zi de zi, noapte de noapte se măresc discriminările. O romanţă însă din trecut poate că efectiv ne-ar înmuia şi înfrmuseţa sufletul. O speranţă însă nu ne-ar îngrădi vieţile începutului special şi plin de bunătate. Veteranul începutului de aur ne-ar da lecţii cu privire la iubirea de bine,dar întrebarea e câţi sunt dispuşi să asculte? Dar mai degrabă care este acest început de aur? Grădina Raiului? Păi atunci ar fi cazul să ne rezumăm la începutul de argint? Acesta a luat fiinţă o dată cu venirea lui Iisus pe pământ. Trecem la începutul de bronz şi rămânem la minunile petrecute. Şi într-un final la ce fel de început să ne referim acum? De rugină? E prea dur spus, însă şi adevărat? Acest lucru îl decide fiecare în felul său cu felul lui de a gândi, de a percepe lumea… Acum doar e început de ploaie şi aşteptăm începutul sărbătorilor de iarnă… şi alte începuturi care ne vor întâmpina zi de zi cu braţele deschise spre bine…spre rău…
Şi-ntr-un final… un început cât mai frumos!…