Paradoxul Speranţei

Vreau să mă opresc asupra câtorva momente din viaţa de toate zilele a televiziunii de azi, şi nu numai, de care sunt nemulţumit nu numai eu…
Deci, noi trăim într-o ţară democrată: Parlamentul, Guvernul, Justiţia sunt ale poporului, alese în mod democratic, dar, atunci cum se face, că posturile noastre de televiziune, la care are acces marea majoritate a populaţiei, se află parcă în serviciul altui stat, străin nouă?!..
Iată şi astăzi la “Curier” V.Voronin este eroul principal al evenimentelor: obstacolul românismului moldovenesc… Privesc interviul luat de la trecători: toţi sunt de etnie rusă, dar “noi suntem moldoveni”, adică ei, ruşii…iar interviul de la o femeie, care a spus, că suntem români dar şi moldoveni, că trăim în Moldova, “dictoriţa” a tradus cum lui Voronin i-a plăcut, pe înţelesul interesului, că “n-au ce căuta românii în Moldova noastră…”
Sunt aproape de infarct…Cum să rabzi atâta bătae de joc faţă de poporul acesta, crescut pe lângă oi? Oameni buni! Hai, să ne trezim odată… Suntem doar urmaşi ai unor strămoşi mândri şi dârji: unde oare a dispărut mândriă noastră naţională?
Să afle strămoşii noştri, că ne împăcăm cu ceea, ce ne dictează streinii şi ne umilim în faţa lor, s-ar ridica din morminte… Astăzi, cu toată ruşinea faţă de semenii mei, faţă de oamenii noştri rătăciţi spun, că ceea ce face azi TV 1, Euro TV, NIT e o ruşine faţă de amintirea strămoşilor noştri…Oare nu e prea mare?!
Ţin în mâini programele televiziunii, publicat în ziarul nr.2 din 15 ianuarie 2010 pentru săptămâna curentă. 14 programe în fiecare zi: TVR 1, tvr 2, Moldova 1, 2 Plus, PRO TV, Acasa, TNT, TV 7-NTV, Pervîi canal, Ntv-mir, Rossia, Ren TV, STS, NIT-digest. Din ele numai primele 6 sunt scrise în limba română, restul în limba rusă: – înseamnă, că restul sunt ruseşti?! Unde ne aflăm? În RM (România Mică) ori în RM(Rusia Mică -MaloRossia?). Priviţi, ce se petrece în localităţile noastre. În Bălţi numele străzii Crasnaia (în chirilică) e tradusă în limba română, în paranteze (Lăpuşneanu).

Dar să ne întoarcem la televiziune…
Chiar, şi în programele noastre de limbă română, prioritatea se vede de partea cărei limbi este: -interviurile se ţin în majoritate în l.rusă, luate de la personae rusofone.
-Se pune accentul pe critica, discreditarea pe diferite căi, inclusive, diverse provocări şi intimidări ale actualei guvernări, mai tare asupra Primarului capitalei Dorin Chirtoacă.
Să luăm problema pensionarilor. Aceasta este o amplă provocare. Da, statul e dator să poarte de grijă pensionarilor, dar nu până la aceia, ca să-i poarte în braţe ca pe nişte copii mici, cu toate că ei se bucură de facilităţi ca şi copiii, chiar să se deplaseze în transportul obştesc la preţ redus…cum a făcut primarul şi cum se face în majoritatea ţărilor lumii, dar numai nu pe gratis. Şi să nu uităm, că de copiii până la majorat au sfânta datorie de ai educa şi le purta de grijă părinţii, iar părinţii-pensionari au copii, şi datoria copiilor este de a avea responsabilitate faţă de dânşii, că le-au dat viaţă în primul rând…
Ştiţi, ce vorbesc pensionarii de la sate despre cei din oraş, din “batalionul” Maiei Laguta? :
– Ce, credeţi, că noi nu vedem cine face zarvă în faţa Primăriei?
Nişte persoane fardate, vopsite, cu fălcile cât merele coapte, de parcă ar fi cucoane. Să vină la ţară, să vadă cum trăim noi, să muncească de cu zori în camp, să crească mai bine păsări şi godaci, decât să pască câinii prin capitală. Noi n-am auzit, că în alte localităţi sa-r fi revoltat cineva…- vorbeşte profesorul pensionar Matei Rusu din Vadul-Leca. –De ce televiziunea nu vine la noi, să ne întrebe despre problemele noastre, ale ţăranilor, că deşi suntem la pensie, sapa nu ne cade din mâini, iar de boli ne amintim numai atunci, când ne doboară…
Oare prin această provocatoare “elucidare”a evenimentelor, TV nu duce la dezbinarea în continuare a societăţii, împărţind pensionarii pe caste: urbani şi rurali?

Iar la televiziunea noastră, în afară de www.jurnaltv.md şi alte programe TV de pe internet, auzi numai atacuri asupra actualei guvernări şi proslăvirea faptelor de “binefacere” ale lui Voronin…
Dar cine are la ţară computer să privească şi să audă adevărul? Nenea Ion?
Ne mai mângâie speranţa, că totuşi odată şi odată, românii basarabeni Mircea Surdu şi N.Barbu de la TV 1 vor spune în faţa camerei de filmat, adresându-se unui alde V.Stati: – Eu sunt român, dar domnia ta din care t… faci parte: carpato-danubiano-pontică ori stoilo-sibiro-baltică?…
În rest…mai mulţi bolşevici la televiziune…
Iată, în aşa mod duc lumea în eroare lucrătorii televiziunii noastre “depolitizate şi libere”, care e devotată nu poporului, dar “treucii voroniste”, care se vede, că şi azi îi hrăneşte…
Dorin Chirtoacă se află la locul său şi merge pe calea de reformare a societăţii sub toate aspectele: economic, social, cultural…Mai cu seamă cultural, ceea, ce a lipsit şi lipseşte actualei opoziţii. Merge pe această cale în pas cu timpul, împreună cu colegii săi Vlad Filat, S.Urecheanu, M.Ghimpu ş.a., iar toate atacurile comuniste la adresa guvernării, dovedeşte slăbiciunea, imposibilitatea de a dovedi capabilitatea de a face faţă cerinţelor de azi în dezvoltarea societăţii, îndeosebi la adresa lui Dorin Chirtoacă, în care vede în viitorul apropiat un potenţial preşedinte al României Mari s-au României Mici.
S-a pornit un lucru mare – de a pune bazele construcţiei unei adevărate societăţi democratice. Datoria fiecărui membru al societăţii eu o văd în ajutorul pentru atingerea scopului nostru prin muncă, ingeniozitate, dârzenie, cultură…Se observă cu ochiul liber, că majoritatea angajaţilor posturilor de televiziune sunt servitorii de ieri ai guvernării comuniste, care şi azi joacă după melodia “cremleovscih curantov.”
O altă întrebare legată de televiziune este idolatrizarea fostului preşedinte a ţării, pe care şi astăzi îl arată în cele mai frumoase culori ca ctitor de mănăstiri şi biserici …Acest lucru duce la îndepărtarea enoriaşilor de biserică, fiindcă i s-a permis Diavolului să deţină puterea asupra Sf.Biserici.
Cum poţi să priveşti la televizor cum comunistul cel mai înveterat, duşmanul cel mai de moarte a bisericii stă cu lumânarea în mână în lăcaşul sfânt…el, acel care şi în mileniul III vrea să păstreze în societatea noastră ideile semănate de bolşevicii lui Lenin, care şi-a bătut joc de biserici şi mănăstiri, doborând crucile de pe dânsele, transformându-le în depozite, fiind batjocorite timp de aproape un secol?!
În urma celor privite azi la televizor despre “activitatea” lui Voronin de la 2001 încoace, reese că dânsul este cel mai mare credincios dintre toţi credincioşi: ctitor al mănăstirii Căpriana, Curchi şi…de parcă le-ar fi reconstruit pe banii săi şi nu ai statului şi enoriaşilor.
Nu numai în anii guvernării sale era arătat pe prim plan ca mare promovator al culturii noastre “moldoveneşti”, ci şi astăzi: fie că restaurează conacul tătarului Manuc-bei din Hânceşti, între timp, uitând de hidrocentrala de pe Răut dintre satele Vadul-Leca şi Căzăneşti, care e pe cale de dispariţie: un monument de artă şi cultură, construită de părinţii şi buneii noştri la mijlocul sec.XIX, pe timpul domniei fraţilor săi comunişti. E unica din RM pe râul Răut. De cinci ani bat pragurile instanţelor superioare de stat: am scris şi D-lui M Lupu şi guvernului …M-am adresat deputaţilor atât de orientare dreapta ,cît si de stânga. Degeaba. A promis Roşca, a promis Varta, a promis Stepaniuc… Numai promisiuni…
Sigur, că e mai bine de a construi un monument nou, ca “Lumânarea”… de la Soroca ş.a. pentru al face pe cineva sfânt, dar care nu are nimic sfânt în el?! Să-l priveşti pe comunistul V:Voronin, cum a fost arătat dăunăzi, de Bobotează la catedrala din Chişinău, vorbind cu un glas de parcă l-ar fi obijduit tot universul…şi tot de politică…
Ai impresia, că cineva din conducerea Mitropoliei noastre-voastre vrea, ca susnumitul să fie ridicat la rangul de Sfânt, alături de Ştefan cel Mare, să devină Sf.V…cel Obijduit?
Eu cred, că au fost şi mai sunt mulţi rătăciţi ai bisericii, din greşeală, oameni cinstiţi, care au devenit comunişti de nevoe, contra voinţei, ori pentru a se afirma într-un domeniu s-au altul, dar care n-au crezut nici o clipă în idealurile comuniste. Iată, ei, au tot dreptul să se pocăiască: să meargă la biserică pentru a se ruga întru iertarea păcatelor, iar cel care şi astăzi duce steagul cu secera şi ciocanul în mână, îl duce şi în suflet şi n-are dreptul nu numai să intre în lăcaşul sfânt, dar nici să ţină lumînarea în mănă, de aceea, că pentru el nimic nu este sfînt…

Eu nu înţeleg:
- De ce problema limbii noastre de stat ar trebui să fie hotărâtă prin referendum şi nu de oamenii de ştiinţă, savanţi?

– De ce unii au rezerve întru condamnarea mârşăviilor săvârşite de comunişti în toţi anii aflării lor la conducere?
- De ce, aflându-ne într-o societate democrată, se poate duce în programele televiziunii lucru de laudă al acţiunilor comuniste, acceptându-le şi idolatrind pe diavolul în chip?

- De ce biserica e loială faţă de comunizm (citeşte diavol). Ori marii comunişti au devenit peste noapte mari credincioşi, ori biserica a devenit mai comunistă, ca toţi ateii comunişti?

– De ce biserica nu i-a nici o atitudine faţă de politica comunizmului în RM?

- De ce părinţii sunt prin lege impuşi să-şi întreţină copiii până la majorat, iar pentru copii nu sunt prevăzute sancţiuni pentru lăsarea în voia soartei a părinţilor?

Eu cred:

- că televiziunea naţională trebuie să fie într-adevăr depolitizată, deideologizată, obiectivă faţă de elucidarea evenimentelor , să servească intereselor poporului, nu unor grupări de interese…

- că Speranţa societăţii noastre- guvernarea de azi trebuie să meargă la reforme radicale întru atingerea scopului şi îndeplinirea promisiunilor faţă de electorat.

- că Guvernul ar trebui să meargă şi la Unele acţiuni reformatoare dureroase la început pentru popor, căci, prin durere se vindecă…atât omul, cât şi societatea bolnavă…

- că Sinodul bisericii creştine are o singură cale pentru a se afirma în continuare ca biserică de credinţă dreaptă în serviciul comunităţii creştine: condamnarea communismului pentru crimele comise împotriva umanitîţii din toate timpurile şi sub toate aspectele.

- că dacă nu se termină cercetarea şi oglindirea adevărului despre evenimentele din aprilie 2009 la timpul preconizat, atunci şi eu voi susţine promt ideea D-lui Nicolae Dabija, că la noi “aproape toate partidele, care se declară de dreapta sunt de stânga.Citiţi-le programele…”

– că trebuie primită o lege mai dură pentru copiii, care-şi abandonează părinţii ce sunt nevoiţi să cerşească milă de la stat ori să se retragă în azilurile pentru bătrâni.

Oare poate azi Speranţa şi Visul deveni realitate?

Iacob
Cazacu-Istrati