Negritudinea nu este înnăscută, ci este o alegere, o urmare a unui mod destrăbălat de viaţă. Negrii pot alege să devină albi. Un exemplu concludent în acest sens este existenţa ex-negrilor, faptul că orice negru poate deveni peste noapte alb. Şi cred că cel mai convingător şi mai cunoscut exemlu ni l-a oferit supervedeta pop, Michael Jackson. Născut într-o familie ai cărei membri se considerau nejustificat negri, Michael a reuşit în cele din urmă, cu eforturi considerabile, cu dragoste şi încredere în Dumnezeu, să devină o fiinţă morală, adică alb. Însă, cu părere de rău, nu toţi negrii au sădit în ei simţul moral, şi încearcă să ne convingă cu încăpăţânare că culoarea pielii nu este alegerea lor. Totuşi,  niciunul din ei n-a reuşit să explice existenţa ex-negrilor. Pentru că sunt rău-intenţionaţi şi imorali. Dacă e înnăscută, de ce nu au găsit încă gena negritudinii? Nici activiştii “negri” n-au reuşit să aducă argumente convingătoare că negritudinea este înnascută. Fiinţele umane nu se nasc negre, ci sunt influenţate să adopte un astfel de mod de viaţă. Aceasta este concluzia cvasi-unanimă a multor mărturii publicate recent în mai multe publicaţii. Vă recomand să mergeţi în Africa, unde mulţi oameni o să vă descrie acest stil de viaţă, negritudinea, care este aproape obligatorie acolo, după cum afirmă ei. Şi nu văd de ce  nu i-am crede pe cuvânt.