Trebuie să fie în viaţa fiecărui om un "lucru" care îi dă putere, care îl umple de sevă, care îi aduce pe buze un zîmbet puternic.... Un " lucru" ca un cîrlig de macara care te ridică de jos, din nescăpare, din tumultul de nervi şi vuietul zilelor...un lucru miraculos prin simplitatea lui, prin forţa pe care o are asupra duhului tău..te inspiră, te înalţă, te face să-ţi ridici bărbia. Trebuie să existe aşa un " lucru", care nu e om...căci oamenii se schimbă sau dispar.

Nu vi s-a întîmplat să fiţi nedescris de trişti sau deznădăjduiţi, să credeţi că vă crapă minţile sau sufletul de necaz sau oboseală...şi bah...e destul să "apară acel lucru" ca să reînviaţi?

Eu îl am, e foarte banal, dar nu-i pot da numele..e ca şi cum mi-aş dezgoli călcîiul, e ca şi cum aş renunţa la magia lui.

Cîtă grijă nu aş căra în suflet, el mă face să iubesc viaţa, să admir cerul de toate nuanţele, să plec capul spre iarba mustoasă de verde sau galben de înfrigurată...el îmi aduce aminte că voi muri cîndv poate foarte degrabă...şi sunt culori de care trebuie să mă bucur cît mai am ochi...

Mă umple de încredere. Fiecare "celulă" a lui îmi pătrunde în vene..de m-aţi vedea atunci - cel mai fericit om din tren...din staţie sau poate de pe pămînt.

Trebuie să existe aşa un " lucru" în viaţa fiecărui om.