Cateodata nu-mi vorbeste nimeni.I-am cerut un semn, mi la dat.Ma inebuneste.Astept un pitic sa-mi toate creierul si o pereche de ochi noi.Stiu ca suna incredibil atunci cand spun ca nu ma iubeste nimeni, tind sa cred ca e sfarsitul inceputului dinaintea viitorului angos de rece.M-am ascuns in baie ca sa plang si sa fumez.Am plans de atatea ori.Nu ma mai asculta nimeni, ma opresc si nu ma mai aud nici eu.Oare nu sunt altceva decat o decoratiune?De ce ma simt oribila cand ma gandesc la alte femei?
Nu-mi place sa ma dezamagesc, dar o fac aproape zilnic.Am impresia ca nu reusesc sa ma intorc la conditia de femeie cu multa incredere.Prin urmare m-ai avut, asa ca nu raman decat eu cu mine, e tot ce mai am.Am gresit mult si o sa continui sa iubesc atat cat pot ca sa ma simt iubita prin dragostea pe kre o ofer celorlalti.Nu stiu daca inteleg ce sa petrece in jurul meu.Nu reusesc decat sa vad umbra evenimentelor.Si ciudat totul trece prin mine.
