1)Varza e primul ingredient. Un anonim, găsit sub o varză, un bastard deci, mă latră — se vede cine ii stăpînul. După stăpîn – şi javră, se zice.
2)Daibîja face descoperiri epocale. S-a găsit omul pă sine. Ceva drept, ortogonal, ortodox. Ca să vezi, omul nu e de stînga! Azi cînd e bogat, cu proprietăţi furate, desigur nu doreşte ca nişte proletari să-l exproprieze. Dar omul e de dreapta ontologic. Îl cred: cine ar putea să mă convingă că el e din acelaşi regn cu strîmbii Alexandru cel Mare, Leonardo da Vinci, Einstein, Clinton? El e din regnul mediocrităţilor, nu dau exemple, sunt prea multe. Mai concret din cel al «netezilor nătărăi» /Mi Emi/. Frate geamăn siamez cu V. Matei. El e din lumea celor drepţi, chiar dacă a fost bolşevic înflăcărat mulţi ani.
3)Condamnarea comunismului e o continuare a temei. Este un gest simbolic, electoral. Şi e mai prost decît paradoxal, e aberant. Comunismul e ceva rău, dar comuniştii adevăraţi sunt de dobă /nu de roşu!/. Lucinschi, Dabija, Urekian. Vorba lui Vieru « Nu am cu tine nimic Ilici…». O zice comunistul-poet, cu carnet, poezioare şi poem despre Ilici! Apropo, 21 ianuarie e ziua morţii lui Vlad Ulianov.
4) Ce înseamnă «valorificarea lui Eminescu», am fost întrebat. Şi crăciunii îl valorifică în scopuri personale, se folosesc de numele şi opera sa. Valorificarea ar însemna în formulare negativă: să nu ne lăsăm la la 160 ani după Eminescu conduşi spiritual de buburuze, cibrici, ciunţi. Pă partea pozitivă nu am un răspuns bine articulat pentru moment. Pentru uz personal — da, pentru alţii — ba. Eminescu a fost un mare spiritual — aici e esenţa. Prin aceasta încerc să-l scot din găinăria colhoznică a poietaşilor gen Dabija.
5)Nasc şi la Basarabia băieţi deştepţi cu adevărat. Igor Boţan, să zicem, carele e şi curajos, nu se teme să le amintească «băieţilor deştepţi» /altă categorie!/ că nu le stă bine cu aşi în mînecă, că nu-s «şuleri». Ce-i drept l-am prins şi pe el o dată cu o ocă mai mică. Întro emisiune la BBC în rusă /bravo pentru astfel de intervenţii/ a prezentat pertinent situaţia din R. Moldova. Dar în aprecierea F Ruse a dat greş. «Tot respectul pentru cultura şi ştiinţa rusă, nu însă şi pentru politica rusească» – citat. Dacă e vorba de cultura şi spiritualitatea rusă, apoi trebuie de menţionat că anume tensiunile de ordin socio-politic au generat un Dostoevsky. Vorba lui Nietzsche: spiritualitatea se naşte la un pas de tronul tiranului /aproximativ/.
6) Ca azi la 22 ianuarie, 89 a avut loc primul miting nesancţionat de mari proporţii. Cine-ascultă, cui îi pasă? /Mi Emi/
7) Şi 31 decembrie 89 a fost o dată deosebită. Poporul încurajat de cele petrecute păste Prut a ieşit în Piaţă în număr foarte mare. Jos sîrma de la Prut — era una din lozinci. S-a mers la CC după sfat. Acolo Ion Hadîrcă i-a îndrumat la calm şi linişte, i-a îndemnat să colecteze haine şi alimente pentru fraţi. Aşa a fost. Azi tov Vanea dă sîrma jos. La 89 trebuia s-o facă!
Închei cu un catren de dragoste pentru poieţii noştri /de iu tsu, anno 1997/:
Ţi-e scris pă frunte «cîrnăţar»
Iar tu o faci pă velpoetul…
Ia schimbă-ţi nene trafaretul!
Ocupă-ţi locul la grătar!
E pentru mulţi, nu pentru unu!
Cam asta-i!
Pohtă bună!
Iurie Ţurcanu