Motto:Slut la Prut, la Nistru tristu-i /popular/
La vest e OK, aşa se crede, chiar dacă e vorba de aparenţe, doleanţe. E minunat la “est de vest” în ţara lui Papa Laie I. La est avem Transnistria, o problemă cu barbă, de la 1924… Toate guvernările precedente fie nu au putut, fie nu au vrut să rezolve cazul. Unii s-au temut de electorat, alţii de ruşi sau români. Poate/ doreşte/ îndrăzneşte actuala putere? Din păcate – nu!
Nu au nici curajul să ne spună că nu au soluţii. Bîlbîieli despre democratizare, ademenirea lui Smirnov cu covrigul european nu le face cinste. Speranţa că SUA, UE ne vor ajuta e o iluzie. Cheia e la Moscova, în buzunarul lui Putin, o ştie Iu Lea mai bine ca mine. Se ruşinează să o spună. La fel şi că Rusia nu poate fi impusă la ceva.
Despre vecinul direct – Ucraina voi spune în continuare ceva. Însăşi participarea ei la formatul 5+2 este un nonsens, deoarece ei cred că e vorba de teritoriul lor şi nu fără temei. Ei au cedat la 1924 cu socoteala că vor cîştiga toată Basarabia şi cei de la Kiev sunt autorii planului /+kominternul+alţii/. Sau ales “doar” cu nordul şi sudul. Altă confuzie bîco-dîmboviţeană constă în aceea că ruşii sunt consideraţi duşmani, iar ucrainenii prieteni. Or, şovinismul ucrainenilor e mult mai dur ca al ruşilor şi ei se declară duşmani şi cu pretenţii teritoriale. La moment ruşii nu cer ”pămînt şi apă” ci doar nişte relaţii mai strînse.
Recent am citit nişte aberaţii drukiene despre un pact Băsescu-Putin: românii iau Basarabia, ruşii – Crimeea. Că există asemeni idee la unii ruşi /luarea Crimeii/ şi că Druc e în relaţii cu anumite cercuri de acolo e adevărat. Dar adevărul mare e că nu se cere srijinul cuiva şi că ruşii nu vor Crimeea şi Transnistria, ei vor Ucraina şi Moldova în CSI.
Repet, cei de va guvernare ştiu mai bine ca mine aceste adevăruri.
Se aruncă în public ideea abandonării Transnistriei. Este corect din anume unghi: nu ne vor permite vreo mişcare spre vest. Dar! Este imposibil. Ce facem gu Tighina? O abandonăm? Dacă o luăm cu noi avem alt focar, o minitransnistrie.
Asta, din păcate, este situaţia pă frontul de est, ca întotdeauna în defavoarea noastră. Şi chiar nu ştiu ce este de făcut, ce se poate face, dacă se poate.
Iurie Ţurcanu