Cu vreo câţiva ani în urmă, fiind în una din marile capitale ale Europei occidentale, am intrat şi eu într-un sex shop. S-a întâmplat într-o seară, când, după o conferinţă importantă, aveam “program cultural” care se reducea la hoinăreală pe străzile respectivei capitale. Eram un grup mai mare, majoritatea eram balcanici, adică din ţări ca Romania, Albania, Bulgaria, Serbia, Croaţia, Montenegru, iar profilul grupului era “oameni de ştiinţă, docenţi cu publicaţii şi titluri, doctor hoRoris cauza şi aşa mai departe”.

 

Ştiţi bancul cu piciul? Care se uita cu multă atenţie la un preot, care bătea un cui în perete? Fiind întrebat de ce se uită, băieţelul a spus: vreau să văd ce spune părintele când îşi dă cu ciocanul peste deget.

 

Ca şi piciul din banc, vroiam să văd cum se uită un PhD din Balcani la producţie porno. Aşa că n-am făcut-o pe pudica atunci când cei cinci sau şase masculi super inteligenţi s-au uitat întrebător şi oarecum timid (cum se uită un câine când face treaba mare) la componenta feminină a grupului: poate intrăm?  Zic, no problem, băieţi. A venit rândul femeilor din grup (şi ele cu titluri şi publicaţii) să împuşte în mine cu o privire întrebătoare şi oarecum indignată. Ştiţi voi, privirea aceea care vrea să te transforme în stâlp de piatră.

 

Eu am ignorat însă revolta lor mută şi am ţâşnit înauntru. Ele au preferat să îngheţe afară. Atmosfera generală era ca în Nr. 1 (asta până să intre în temă intelectualii periculoşi din Balcani). Localnici scotoceau flegmatic prin nişte CD-uri la preţuri reduse, le examinau de parcă era vorba de nişte smântână care nici nu ştii cum ar putea fi expirată, şi le aruncau dezinteresat în coşuri. Pe lângă casă, înşirate în nişte coşuleţe mici, fel de fel de flecuşteţe cu design tematic ingenios: gume de mestecat, radiere, creionaşe. Exact ca în supermarket.

 

Dintr-un ungher mai îndepărtat se auzeau râsete isterice: erau oamenii mei de ştiinţă care întorceau magazinul destrăbălat cu picioarele în sus şi se bucurau ca nişte copii de fiecare dată când găseau ceva care li se părea interesant. La un moment dat au găsit nu ştiu ce jucărie sexuală, unul din ei a fugit după “colega” în alt capăt de magazin ca să i-o arăte. Cu degetul.

 

“Cât de puţin, cât de puţin, îi trebuieşte unui om”…

 

Eu mă uitam tare amuzată la dânşii. Peste ceva timp, am observat că băiatul de la casă se uită foarte amuzat la mine şi mi-am zis că a venit timpul să pun capăt acestei perversiuni, şi am ieşit afară.

 

Acolo femeile docente, îngheţate de-a binelea băteau din picioare ca la horă şi discutau aprins, îmi pare că despre artă. 

 

Poate nu ne trebuie nouă Porno în Moldova, a? De ce să le furăm bărbaţilor copilăria.