Casa de pe Prut

Îmi fac casă pe Prut. Sau poate în Prut; mai bine „în” decât „pe”. De mîine îmi fac casă în Prut.

În Prut nimeni nu mă va acuza de moldovenism şi statalism sau românism şi fascism. În Prut nu voi avea nevoie de viză tip D, tip C, viză atipică sau viză pandemică. În Prut nu-mi va păsa de criza identitară, criza financiară şi criza vârstei a doua. În Prut nu voi fi nici român, nici moldovean, nici rus şi nici congolez – voi fi omul care are o casă în Prut. În casa de pe Prut voi sărbători Crăciunul pe 25, pe 7 şi pe 32 (25+7). Mă voi uita la filme subtitrate în latină sau esperanto. Voi vota când vreau, cum vreau şi cu cine vreau, iar votul meu chiar va conta, căci eu voi fi şi urnă de vot, şi comisie electorală, şi candidat. Proprietatea-mi va fi clar delimitată graţie… sârmei de zahăr. Pe acoperiş voi monta panouri solare, iar ţeava din est va ramâine doar o ţeavă care nu va mai cere pelerinaje spre oraşul de pe râul cu acelaşi nume. Nu voi semna acorduri de asociere cu nicio uniune, alianţă nord-est antarctică sau comunitate de state (in)dependente. Casa mea de pe Prut va fi buricul neutralităţilor.
Casa va fi ridicată din chirpici, făcuţi din mâlul Prutului. Pereţii zidiţi din chirpicii făcuţi din mâlul Prutului îmi voi garanta drepturile şi libertaţile fundamentale. Între pereţii zidiţi din chirpicii făcuţi din mâlul Prutului voi fi cetăţeanul model, in(te)grat european, tolerant şi plin de civism. Între pereţii zidiţi din chirpicii făcuţi din mâlul Prutului voi fi fericit.
Da, casa mea de pe Prut va fi una frumoasă şi plină de bunătate… Doar că mi-e frică de apă şi nici dorinţă de a înota nu am…

Mihai Iliev,
Asociatia Studenţilor si Elevilor Basarabeni Oradea

• sursa: SpreVest
• imagine: basarabiaveche.com